Playing Dirty

Capitolul 19.

  "Doar eu te pot iubi cu adevărat."
★

Când m-am întors în cameră, pregătită să-l confrunt, plecase deja. De-atunci au trecut trei zile, iar el tot nu-și făcuse apariția. La început am încercat să nu-mi pese, să-l dau naibii și să merg mai departe. Dar pe măsură ce timpul trecea, neliniștea începea să se strecoare sub piele, așa că în cele din urmă am întrebat-o pe Bree dacă știe ceva. Mi-a spus că e plecat din oraș cu treabă. Treabă, pe naiba!

Mă ridic într-un final din pat și încep să mă pregătesc, pentru că riscam să întârzii din nou.

   Ieșind din baie, trag în grabă pe mine o pereche de pantaloni de trening negri și un tricou scurt, îmi arunc geaca de blugi peste și îmi încalț bascheții albi. Îmi las părul liber pe spate și mă machiez rapid, doar cât să par că nu sunt complet epuizată.

   Următoarele ore trec liniștit. Îmi petrec pauzele în curte, citind și fumând, iar în tot timpul ăsta schimb câteva mesaje cu verișoara mea enervantă, care are un talent incredibil să se bage în belele.

   După cursuri trec pe la Bree să-i duc ceva de mâncare. O veste bună era că Zayn urma să fie externat peste câteva zile.

Cu gândurile aiurea și ochii în telefon, ajung în fața dormitorului. Abia apuc să pun mâna pe clanță că sunt smucită brusc de braț și lipită cu fața de perete.

–Ce dracu?! Scrâșnesc din dinți din cauza impactului.

–Princesa! Vocea lui mă face să îngheț. Me extrañaste? ("Ți-am lipsit?")

Pot jura că rânjește. Nemernicul!

Încerc să mă mișc, dar mă apasă și mai tare de perete.

–Ușor, prințeșo! O singură mișcare greșită și lucrurile o să decurgă altfel.

Lama rece a cuțitului îmi atinge spatele și simt cum tot corpul mi se încordează.

–Ce vrei de la mine?

–Oh, uită-te la tine... cum încerci să pari una de-a lor. O newyorkeză cu arfe. Când, de fapt, tot o golancă din Miami ai rămas.

–Ai bătut drumul până aici doar ca să-mi spui asta?

Mă apucă de braț și mă întoarce cu fața spre el. Îmi iau o secundă să-l analizez. Același blond murdar, aceiași ochi negri și goi, aceeași cicatrice lungă pe obraz, de care nu pot fi mai mândră. În esență, aceeași javră pe care speram să nu o mai văd niciodată.

–Nu a fost greu să te găsesc, amor.

–Asta pentru că nu mă ascundeam.

Încerc să-mi duc discret mâna spre betelia pantalonilor. Am nevoie de două secunde. Atât.

–Și acum?

–Am câteva idei!

   Își apropie buzele de gâtul meu, dar profit de moment și îl împing cu putere. Ne rotim, iar în secunda următoare eu sunt cea cu lama înfiptă în baza gâtului lui.

–Te-ai înmuiat, amor. Ai devenit neglijent.

–Nu prea cred! Șoptește și îi simt lama cuțitului în stomacul meu.

Durerea îmi urcă în piept, dar nu scot niciun sunet.

–Ce cauți aici?

–Am venit să te iau acasă.