Trebuia să sufăr.
★
–De ce ai făcut-o?
–Dacă e legat de Akim...
–Știu de Lucy.
Observ cum se albește la față, iar preț de câteva secunde pare că a uitat și să respire. Stă blocat ca o statuie în fața mea.
–Cum de-
–Irelevant. De-asta nu-mi vorbeai? De-asta te-ai purtat ca un nemernic?
Știam că rănile sale nu erau complet vindecate și poate că nu-mi datora nicio explicație, dar nu-mi păsa! Voiam să știu ce se întâmplase de fapt între noi. Fusese real sau doar o șaradă prin care el o înlocuia pe Lucy cu mine?
–Starr, lucrurile sunt complicate.
Încerca să evite subiectul, oferindu-mi o scuză patetică, de parcă eu aș fi una dintre fetele acelea fără creier, cărora le spui a doua zi: "Scuze, nu e vina ta, e a mea!"
–Lucrurile vor fi mereu complicate pentru oamenii ca noi, Xander, așa că fă bine și scutește-ne pe amândoi de rahaturile astea!
–Și ce vrei să îți spun? Da, la început asemănarea dintre voi două era al dracului de enervantă și poate asta e motivul pentru care am vrut să te cunosc!
–De-asta m-ai sărutat? Ca să ți-o imaginezi pe ea în locul meu?
–Starr, ce porcării scoți pe gură?
–Și ce să înțeleg, Xander?
–Mi-a luat ceva timp să înțeleg că tu nu ești ea.
–Răspunde la întrebare.
–Cum puteam să mă gândesc la ea, când mâinile mele se plimbau pe corpul tău? Sunt un nenorocit, crede-mă, și știu prea bine că nu am limite... dar asta? Asta n-aș fi îndrăznit s-o fac vreodată! Se răstește el, furios, cu venele pulsându-i la tâmple.
Pentru o clipă, privesc în gol, pierdută, amintindu-mi de sărutul nostru din vestiare. De avalanșa de fluturi, de cât de înnebunită eram în momentul acela. Îmi aduc aminte cum buzele sale aveau gust de tutun și vicii. Părea ireal.
Dar nu-l puteam crede pe deplin. Mi-aș fi dorit... chiar mi-aș fi dorit, dar, la dracu, nu știam nici dacă puteam să am încredere în el!
–Știu că nu a fost drept din partea mea să te compar cu ea, dar îți jur că nu mi-am imaginat-o în locul tău, nici măcar pentru o secundă.
Citesc sinceritatea din ochii lui și mă agăț de puțina forță care mi-a mai rămas, încercând să nu-l las să-mi distrugă zidurile... sau ceea ce a mai rămas din ele.
–Nu mă minți, Xander!
–Nu vreau să te mint. La dracu, nu vezi că tot ce încerc e să te protejez?!
–Nu am nevoie de protecția ta! Am avut destui oameni care au spus același lucru, și la final tot ei m-au făcut bucăți. Nu-mi trebuie un erou, am nevoie doar să fii prietenul meu. Să ai încredere în mine. Nu mă trata ca pe o victimă, Xander, pentru că nu sunt una!
–Am încredere, da! Dar sunt lucruri pe care nu ți le pot spune, oricât ai insista! Pentru că, dacă le-ai ști... s-ar termina totul.
–Și treburile tale cu Ross... cum stau? Întrebarea mea îl lovește ca un pumn.
Se oprește brusc, respiră greu, iar ochii îi scânteiază de surprindere.
–Ce-ai spus?
–Da, Xander, știu pentru cine lucrezi!
–Cum ai aflat?
–Serios? Chiar asta ai de gând să mă întrebi? Cum am aflat? Ai uitat că am fost închisă pentru droguri?
–Și ce mai cauți aici?
De data aceasta, întrebarea lui mă surprinde complet, lăsându-mă fără cuvinte pentru o clipă.
–Asta ce ar vrea să însemne?
–De ce nu ai mers la poliție? De ce ai rămas?
–Mă crezi o idioată? Ross deține tot orașul! Și oricum... nu ți-aș face niciodată așa ceva!
Era adevărat. Oricât de mult ar greși Xander, nu m-aș duce niciodată la poliție. La naiba! Nici când am fost închisă pe nedrept nu l-am dat turnat pe Alek.
–Atunci de ce nu ai plecat?
–De ce aș face-o? Nu mă tem de tine!
–Ai băut?
–Nu fii idiot! Mă răstesc.
–La început, mă enerva atât de tare asemănarea dintre voi două. Mă scotea din sărite și, totuși, cu timpul mi-am dat seama de greșeala făcută... După ce Lucy a murit, am fost rănit și furios. Trăiam într-o buclă fără final, iar asta m-a împins să-mi descarc ura pe care o aveam față de alegerea făcută de ea... pe tine. Mă așteptam să pleci. La dracu, voiam să o faci! Imaginea ta mă tulbura, dar n-ai plecat. Ai stat și mi-ai ținut piept până la capăt, ceea ce m-a șocat și mai tare!
–Nu renunț așa ușor! Dar acum înțeleg... Mi-ar fi plăcut să-mi spui asta mai devreme, înainte să mă grăbesc cu concluzii. Am crezut că o să fiu blocată tot anul cu un Xander morocănos!
–Ai fi găsit tu o soluție!
–M-am gândit să te omor, dar nu aveam unde să-ți ascund cadavrul!
–Ești incredibilă! Începe să râdă, dezaprobându-mă din cap.
–Fac și eu ce pot! Ridic din umeri, rânjind pe sub mustăți.
–Nu Nu e numai asta. Ești al dracului de enervantă și îngâmfată! Mă intrigi prin tot ce faci, încât mă întreb mereu: —"Cât de departe poate merge?". Ador cum ochii îți sclipesc când auzi cuvântul pericol. Te admir pentru faptul că încerci să nu-ți lași sentimentele să te copleșească. Ești bună în draci și fac pariu că atunci când faci sex, arăți ca și cum ai ridica iadul! Și, nu în cele din urmă, ești al dracului de frumoasă, Avril!
Pentru o secundă, simt că respirația mi se oprește. Obrajii îmi ard, iar privirea mi se pierde pe podea. Inima îmi bate nebunește, ca și cum ar vrea să evadeze.
Și atunci, ca un fulger, mă trăznește adevărul. Toată viața am mințit, am manipulat, am fost o nenorocită cu diplomă... dar pe el nu-l puteam minții. Și nu aveam de gând să fug din nou.
Îmi adun toată puterea și îi ridic privirea spre brunet. O lacrimă mi se prelinge pe obraz, dar nu o șterg. Trebuia să simt durerea asta.
–Iartă-mă! Șoptesc, vocea mi se frânge ușor.
El se încruntă, ridicând o sprânceană, confuz.
–Ce?
–Iartă-mă...
Se apropie un pas, ochii lui devin mai întunecați, parcă citindu-mi fiecare gând.
–Pentru?
–A fost vina mea...
–Despre ce vorbești, Starr?
Îmi tremură buzele, dar îi spun adevărul, direct, cu toată greutatea inimii:
–Din vina mea a murit Lucy.
El rămâne tăcut pentru o clipă, și pentru prima dată îl văd fără scutul lui. Ochii îi strălucesc, furia amestecată cu șocul. Între noi se așterne o tăcere grea, aproape sufocantă, ca și cum niciun cuvânt nu mai poate înlocui ceea ce tocmai am spus.
CITEȘTI
Playing Dirty
Romance"-Vino cu mine. -Unde? Mă uitam temătoare la mâna sa întinsă. O simțeam ca pe o ispită ce-mi promitea condamnarea. -Contează? Dar eu eram deja condamnată. -Nu."
