Playing dirty

Capitolul 52.

Ce se petrecea în mintea ei?
★

Xander

–Cum ai reușit să reziști tentației?
Întrebarea sa mă pune pe gânduri.

   –Timp de doi ani, Klaus a stat în permanență în spatele meu, suflându-mi în ureche, asigurându-se că nu fac vreo "prostie". Mi-a oferit păreri de rău și scuze patetice. Și numai un singur gând m-a ajutat să continui: răzbunarea. Știu, deloc sănătos, dar m-a ajutat să rezist, chiar dacă nu am scăpat în totalitate. Încă mai am zile în care gândesc că mi-ar fi mai bine mort, că așa nu i-aș mai putea rănii pe cei din jurul meu. Încă mai vreau să-i pun capăt. Iar, ca să-ți răspund la întrebare: nu am reușit.

Pentru că încă mă trezesc transpirat și înspăimântat din cauza coșmarurilor și doar imaginea cu mâinile mele în jurul gâtului lui Alek îmi aduce consolare. Aceste gânduri negre și toxice m-au ajutat și așa am ajuns să jur că am să distrug tot ce iubea, exact cum a făcut și el cu Lucy.

Voiam să-i mărturisesc și aceasta parte brunetei de lângă mine, dar cum? Cum puteam să-i spun că am jurat să o distrug? Toată viața ei, persoanele din jur i-au frânt bucăți din inimă, iar eu urmam să fiu cel care avea să i-o transforme în scrum.

Sau asta credea Klaus, pentru că planurile mele se schimbaseră pe parcurs. Ea le schimbase. Nu am mințit când am spus că mă înnebunește de plăcere și mă tulbură în același timp. Îmi uit principiile când sunt cu ea. Iar asta mă face să mă simt uimitor și totodată mizerabil. Pentru că o trădez pe ea, dar și pe Lucy. Și totuși, trădarea nu a avut niciodată un gust mai bun! Eram în contradicție.

   La dracu! La dracu cu nenorocitul de Alek! La dracu cu Klaus! La dracu cu ea de lume! Și la dracu cu mine!

–Xander! Vocea sa mă readuce cu picioarele pe pământ, făcându-mă să tresar și să văd la timp mașina ce se îndrepta spre noi cu viteză.

   –La dracu! Îmi intind brațul ca să-i protejez corpul, înainte să trag cu putere de volan spre dreapta.

   Vehiculul trece pe lângă noi la câțiva centimetri distanță, claxonând și puteam să jur că l-am auzit pe șofer înjurând. Totul s-a petrecut doar fracțiune de secundă, dar pot să jur că a fost o eternitate.

   Fac semn celor două mașini ce ne urmăreau să-și continue drumul și opresc pe marginea drumului.

   –Starr, iubito, ești bine? Privirea mea îi analiza îngrijorat corpul, asigurându-se că nu pățise ceva.

   Respira accelerat și avea privirea ațintită spre parbriz, privind șoseaua. Mâinile îi tremurau incontrolabil, strângând cu putere centura, iar ochii i s-au umplut de lacrimi. Ce naiba?

–Starr! Strigătul meu o face să tresară și pare doar să înrăutățească situația.

La dracu, accidentul! Din cauza asta avea un atac de panică. Aproape murise în acel accident, unchiul ei chiar o făcuse. Îmi așez cu blândețe mâinile pe fața ei, încercând să-i captez atenția și funcționează, deoarece își întoarce privirea plină de spaimă spre mine, lucru care mă tulbură. Ce se petrecea în mintea ei?

–Iubito...respiră!

Deși șoptisem, știam că mă auzise. Ea mereu mă auzea.