Playing Dirty

Capitolul 52.

Ce se petrecea în mintea ei?
★

Xander

 
   –Cum ai reușit să reziști tentației?
Întrebarea ei mă pune pe gânduri.

–Timp de doi ani, Klaus a stat în permanență în spatele meu, suflându-mi în ureche, asigurându-se că nu fac vreo "prostie". Mi-a oferit păreri de rău și scuze patetice. Și numai un singur gând m-a ajutat să continui: răzbunarea. Deloc sănătos, dar m-a ajutat să rezist, chiar dacă nu am scăpat în totalitate. Încă mai am zile în care cred că mi-ar fi mai bine mort. Că așa nu aș mai putea răni pe nimeni. Încă mai vreau să-i pun capăt. Iar ca să-ți răspund la întrebare: nu am reușit să rezist, Starr.

   Încă mă trezesc transpirat și înspăimântat din cauza coșmarurilor. Și doar imaginea cu mâinile mele în jurul gâtului lui Alek îmi aduce consolare. Aceste gânduri negre și toxice m-au ținut pe linia de plutire... și așa am ajuns să jur că am să distrug tot ce iubea, exact cum a făcut și el cu Lucy.

   Voiam să-i mărturisesc și partea asta, dar cum? Cum puteam să-i spun că jurasem să o distrug? Cum puteam să-i spun una ca asta? Toată viața ei, oamenii din jur i-au frânt inima în bucăți, iar eu urma să fiu cel care avea să i-o transforme în scrum.

   Sau asta credea Klaus, pentru că planurile mele se schimbaseră între timp. Ea le schimbase. Nu am mințit când am spus că mă înnebunește de plăcere și mă tulbură în același timp. Îmi uit principiile când sunt cu ea. Și asta mă face să mă simt uimitor și totodată mizerabil. Pentru că o trădez și pe ea, și pe Lucy. Și totuși, trădarea nu a avut niciodată un gust mai bun. Eram în contradicție.

La dracu! La dracu cu nenorocitul de Alek! La dracu cu Klaus! La dracu cu lumea! Și la dracu cu mine!

   –Xander! Vocea ei mă readuce în realitate, făcându-mă să tresar și să văd la timp mașina ce se îndrepta spre noi cu viteză.

–La dracu! Îmi întind brațul ca să-i protejez corpul și trag de volan spre dreapta.

Vehiculul trece la câțiva centimetri de noi, claxonând. Pot să jur că l-am auzit pe șofer înjurând. Totul a durat o fracțiune de secundă, dar mie mi s-a părut o eternitate.

Fac semn celor două mașini din spate să-și continue drumul și trag pe dreapta.

–Starr, iubito, ești bine? Privirea mea îi scanează corpul, căutând orice semn de rană.

Respira accelerat și avea privirea ațintită spre parbriz, urmărind șoseaua. Mâinile îi tremurau incontrolabil, strângând cu putere centura, iar ochii i se umpluseră de lacrimi. Ce naiba...?

   –Starr! Strigătul meu o face să tresară, înrăutățind totul.

   La dracu, accidentul! Din cauza asta avea un atac de panică. Aproape murise în acel accident; unchiul ei chiar o pierduse. Îmi așez cu blândețe mâinile pe fața ei, încercând să-i captez atenția, și funcționează: își întoarce privirea plină de spaimă spre mine, lucru care mă tulbură. Ce se petrecea în mintea ei?

   –Iubito... respiră!

   Deși am șoptit, m-a auzit. Ea mereu mă aude.