Alice nu e iubita mea.
★
–Starr! Xander dă buzna în cameră.
–Ce vrei? Îl privesc fix, cu sprâncenele încruntate.
–Ce te-a apucat?
–Poftim?
–Știi despre ce vorbesc! Ce te-a apucat să sari pe ea așa?
–Fantastic! Exclam revoltată, întorcându-mă spre el.
–Ușor, pisicuțo, nu-ți scoate ghearele la mine! Râde, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
–Iubita ta are mare noroc, Black. Spune-i că data viitoare lucrurile nu vor mai fi la fel!
–Poftim? Alice nu e iubita mea. Râde amuzat și asta mă face să-i arunc o privire criminală.
Eram mult prea furioasă ca să-mi ardă de glume cu el.
–Atunci orice ar fi ea, iubită sau nu, spune-i să stea departe de mine!
–Mă rog! Renunță și fără să mai spună ceva, pleacă în baie.
Pufnesc iritată. Am nevoie să ies de aici, să-mi limpezesc mintea. Surprinzător sala de dans a devenit singurul loc în care mă simt în largul meu.
***
Opresc muzica care răsuna puternic în boxe, încercând să-mi recapăt suflul. În sfârșit, am terminat de pus la punct ultimele detalii pentru coregrafia pe care o pregătesc pentru audiții.
Sunt scoasă din gândurile mele de niște aplauze puternice, ce mă fac să tresar. Mă așteptam să-l văd pe profesorul Christopher, dar surpriza mea e altcineva: Xander, sprijinit de perete, zâmbind ironic.
Perfect. Ce-o mai vrea și idiotul asta acum?
–Ce cauți aici?
–Am venit ca să mă revanșez față de tine!
–Nu-mi spune că îți e rău!
–Am fost un idiot că te-am acuzat pe nedrept și îmi pare rău. Mărturisește, făcând câțiva pași spre de mine, dar evită să mă privească direct.
Îi observasem gestul: întotdeauna îmi evită privirea. Parcă ar fi ceva greșit cu mine. Mi se încinge sângele. Ce? Nu sunt suficient de importantă ca Xander Black să mă privească?
–Ce te face să crezi că am nevoie de ceva de la tine? Poți să-ți bagi scuzele în fund, Black! Răbufnesc și mă întorc să plec, dar mâna lui mă oprește.
–Uite, îmi pare rău, bine? N-ar fi trebuit să te acuz.
–Ok. Răspund, fără să știu dacă merită să-i dau vreo șansă, dar curiozitatea mă ține pe loc. Și ce-ai de gând să faci ca să te "revanșezi"?
–Te duc la o petrecere.
–O petrecere? Serios? Îl privesc plictisită. Credeam că poți mai mult de-atât.
–Oh, haide! O să-ți placă. Bree e deja la noi în cameră.
Pornim spre dormitoare în tăcere, fiecare absorbit de gândurile lui.
–Poți măcar să pari puțin fericită? Sau să nu te comporți ca și cum te-aș duce să te omor!? Îmi atrage atenția când își așează brațul pe umerii mei.
–Sunt obosită, Black. Și am văzut căței mai înfiorători ca tine! Ii dau mâna jos și merg mai departe.
–Tocmai m-ai comparat cu o potaie?
–Asta ai înțeles tu?
–În mare parte! Uite cum facem: dacă poți să mă pui la pământ, fac cinste cu cina timp de o săptămână; dacă pierzi, speli rufele mele o săptămână.
–Nu sunt un caz de caritate, Xander. Nu am nevoie de nimic de la tine! Spun cu venin.
–Nu am spus că ești, e doar o provocare. Dacă nu poți, înțeleg.
–Fie! Arunc geanta pe jos, nepăsătoare.
Îl privesc. În Miami puneam la pământ oameni mai mari ca el. Cât de greu poate fi?
–Stai! Aici? Acum?
–Nu-mi spune că-ți e frică?
–Nicio șansă!
–Atunci s-o facem! Ripostez, mai sigură ca niciodată.
Îl urmăresc cum se apropie încet, iar adrenalina mă face să zâmbesc. Îi prind mâna și o duc la spate — o mișcare de amatori, dar eficientă.
–Știi cât de ușor mi-e să te pun jos? Întreb rânjind.
–Nu prea cred! Scrâșnește.
Mă ia prin surprindere când își împinge bazinul în mine. Cad, iar el se rostogolește peste mine. Își eliberează brațul și mă privește provocator.
–Nu mă subestima, pisicuțo!
–Tu să nu mă subestimezi pe mine, îngâmfatule! Dânjesc și mă urc peste el.
–Hm, începe să-mi placă jocul ăsta! Mârâie, țintind privirea spre decolteul meu.
–Nu cred că o să-ți mai placă!
Gestul meu îl face să privească șocat lama briceagului, îndreptată spre gâtul lui. Scrâșnește din dinți și mârâie nervos, iar sunetul ăla îmi dă o satisfacție și mai mare.
–Joci murdar!
–Specialitatea mea.
Ascund briceagul în betelia pantalonilor și îmi scutur hainele. Îl privesc de sus cu superioritate. În sfârșit!
–Ai pierdut, Alexander. Aștept recompensa. Pornesc spre dormitor, lăsându-l în urmă, dar simt încă prezența lui în spatele meu.
CITEȘTI
Playing Dirty
Romance"-Vino cu mine. -Unde? Mă uitam temătoare la mâna sa întinsă. O simțeam ca pe o ispită ce-mi promitea condamnarea. -Contează? Dar eu eram deja condamnată. -Nu."
