Playing dirty

Capitolul 42.

Nu vreau să te pierd.
★

 
  Drumul până la hotel a fost scurt și tăcut, deși aveam o mulțime de lucruri de spus. Iar în aceași situație era și brunetul de lângă mine, doar că nici unul dintre noi nu își găsea cuvintele.

   Xander era furios, îmi puteam da seama de asta foarte ușor și încep să mă simt prost. I-am cauzat numai probleme în ultimele zile, iar eu în loc să mă potolesc, ce fac? Cauzez și mai multe!

   Spre fericirea mea, Kyle mersese să-și adune lucrurile, cât timp eu și tata "discutam". Iar Zayn m-a asigurat că vorbise deja cu sora lui Akim și că aceasta era bucuroasă să-l găzduiască pentru o vreme.

–Mă duc să vorbesc cu Klaus.

Tresar speriată când îi simt mâna lui Xander pe umărul meu, iar gândul mă poartă involuntar la seara trecută, când mi-a sărutat fiecare centimetru de piele.

   Imaginile din seara trecută mi se revărsau în fața ochilor, amintindu-mi de toate atingerile intense și de cuvintele șoptite. Încă îmi aduc aminte cum buzele sale aveau același gust ca cele mai întunecate gânduri ale mele.

Revin cu picioarele pe pământ într-un final și aprob din cap, chiar dacă nu-mi aminteam ce-mi spusese.

***

–Îmi pare rău! Mă opres din împachetat și îmi întorc privirea spre fratele.

–Pentru?

–Ți-am cauzat atâtea probleme-

–Nu! Îl întrerup înainte să mai spună ceva.

Nu îmi doream să creadă că ceva din toate astea erau vina lui. Kyle era un copil bun și merita, într-adevăr, o viață mai bună.

–Nu ai greșit cu nimic, Ky, așa că nu are de ce să-și pară rău!

–Știu, dar-

–Vino aici! Bat cu palma locul de lângă mine.

Acesta oftează înfrânt și ia loc.

–Ești fratele meu și aș face orice pentru tine. Să nu uiți niciodată asta!

–Te quiero! Rostește puștiul și mă trage în brațele sale.

–Yo también! Șoptesc emoționată.

A trecut ceva timp de când nu am mai auzit pe cineva să-mi spună că mă iubește. Iar acum, să o aud, mi se pare straniu.

–Îmi pare rău dacă am întrerupt ceva, dar trebuie să plecăm! Îmi ridic privirea din pământ și dau de un Xander care ne privește cu nostalgie, în timp ce pe buze îi se întinde un zâmbet cald. Ești pregătit pentru aventura vieții tale, puștiule? Îl întreabă pe Kyle, ciufulindu-i părul.

–Așa cred! Răspunde fratele meu puțin crispat și amândoi râdem de reacția sa.

   Pe drum spre aeroport, le-am făcut cunoștință cum se cuvinte cu Kyle, iar spre fericirea mea, aceștia l-au primit cu brațele deschise, neavând nici un fel problemă, inclusiv Klaus, care surprinzător a fost foarte prietenos cu fratele meu mai mic și nu pot să nu mă întreb dacă brunetul nu a avut ceva de-a face cu asta.

   Totuși, după ce am decolat, avionul a fost cuprins de o liniște profundă. Toată lumea a adormit, numai bestia privea pierdut în gol, iar curiozitatea mă rodea, dorindu-mi să aflu în ce gânduri se scufundase.