Playing dirty

Capitolul 41.

Am avut nevoie să mă porți pe umerii tăi și să-mi arăți lumea de sus.
★

 
  În copilărie ne temem de multe lucruri. De întuneric, de durere, de bau-baul de sub pat. Ne rugăm să vină dimineața ca să ne alunge monștrii, dar adevărul este că aceștia nu dispar niciodată. Chiar dacă nu îi vezi, asta nu înseamnă că ei nu sunt acolo, urmărindu-te la fiecare pas.

   Și ce poți face atunci când ești pus față-n față cu monstrul care ți-a bântuit fiecare coșmar din copilărie? Acel bau-bau mare și fioros care te-a pândit din întuneric?

   O să-i poți face față? Ai puterea necesară pentru a-l înfrunta? Ești pregătit să duci o luptă ca asta? Sau o să te lași păgubaș, lăsând capul plecat?

   Și deși conștiința și orgoliul te ceartă, spunându-ți că e timpul să-l înfrângi, inima și sufletul te imploră să te întorci, căci nu ești pregătit.

   Iar, în final, nu-ți rămâne decât să te întrebi: —Ce faci? Fugi sau rămâi?

   Trăgând cu nesaț aer în plămâni, îmi deschid ochii, privind persoana ce se afla în fața mea. Monstrul meu rămăsese neschimbat.

   Aceeași ochii oceanici, identici cu ai mei, doar că mult mai obosiți, părul brunet și des îi era dat pe spate, trăsăturile fine își mai pierduseră din tinerețe, tenul palid și fad fiindu-i brăzdat de câteva riduri, iar cearcănele arătau ca niște șanțuri adânci formate sub ochii săi, ce prindeau o culoare ușoară de negru.

   Semănam atât de mult și totuși, eram atât de diferiți. Iar dacă ochii mei încercau să mascheze teama prin repulsie, ai săi exprimau stupefacție.

Da, mă temeam de el, mă temeam de cuvintele pe care avea să mi le arunce în față fără reținere. Pentru că nu de mult, acele cuvinte mi-au sfâșiat inima, iar el doar a privit, de parcă distrugerea mea era un show.

   –Starr? Șocul era prezent până și în glasul său gros.

   Nu îmi doream să mă numească așa. Uram ca el să mă numească așa, pentru că în cele din urmă, nu eu am fost steluța care i-a luminat calea.

   –A trecut ceva timp, papá!

   –Deci e adevărat, te-ai întors.

   –Cred că e evident motivul întoarcerii mele, dar stai calm, nu rămân prea mult prin zonă!

   –Și asta am auzit. Ce cauți aici? Nu-mi spune că dintr-o dată, voi două ați devenit prietene!

   –Te interesează? Oricum, mereu mi-ai cerut să fiu drăguță cu soția ta.

   –Nu încerca să mă duci de nas, mija. N-ai putut să o faci atunci când erai doar un copil, ce te face să crezi că acum ești în stare? Dacă ai venit pentru fratele tău, îmi pare rău să te dezamăgesc, dar rămâne în Miami.

   Normal că-și dăduse seama pentru ce eram aici.

   Cu cât îl priveam mai mult, realizam că nu eram pregătită să-l înfrunt, cel puțin nu de una singură. Doar că persoana pe care mi-o doream cel mai mult lângă mine, nu avea nici un habar unde mă aflam.

   –Zilele în care Kyle era sacul tău de box s-au terminat. Vorbesc printre dinți, iar el doar râde amuzat pe seama mea.

   –Și ce o să faci? Pot să te reclam la poliție. Nu uita, Kyle e încă minor.