Playing Dirty

Capitolul 38.

Oh, cara mia, încă un băiat pe care l-ai adus la picioarele tale! ★

 
   Să mergi legată la ochi, în tocuri, beată și cu un brunet care nu încetează să te pipăie aproape cinci străzi poate fi mai dificil decât ai crede! Xander nu a vrut să luăm motocicleta, deoarece, în opinia lui, așa e mult mai palpitant. Și nici nu a vrut să-mi spună unde ne îndreptam, pentru că "e o surpriză". Idiotul.

   –Acum poți să mă dezlegi? Îl întreb, în momentul în care simt că ne-am oprit.

   Alege să nu-mi răspundă, dar îi simt mâinile cum urcă încet și fără rușine pe talia mea, conturându-mi șoldurile în trecere, în timp ce trage de nodul bandanei. În sfârșit, o dezleagă. Îmi frec ochii cu două degete, neinteresându-mă că mi-aș putea distruge machiajul, sau ce a mai rămas din el.

Ridic privirea, examinând locul în care brunetul mă adusese, și realizez cu stupoare că suntem la o petrecere din cartierul meu. Auzisem muzica răsunând cu două străzi mai devreme, dar nu băgasem în seamă.

   –Ce căutam aici?

   –Am venit la o petrecere. Răspunsul lui mă face să mârâi exasperată.

   Cum putea fi atât de relaxat? Amenințările lui Zeke încă îmi mai dădeau fiori pe șira spinării. Și clar nu-mi doream ca Xander să pățească ceva, mai ales din cauza mea.

   –Relaxează-te! Nu o să se întâmple nimic rău. Mă asigură brunetul, parcă citindu-mi gândurile.

   Și chiar îmi doream să-l cred. Îmi doream să cred că mă pot distra din nou în vechiul meu cartier, fără să-mi fie teamă că ceva rău se va întâmpla.

   Ochii lui îmi transmiteau pace, liniște, siguranță, și aproape că m-a păcălit pentru o secundă. Dar Xander nu cunoaște locul ăsta sau oamenii care fac parte din el. Și cel mai tare mă speria că era pe cale să o facă.

   –Și, în plus, am fost invitat!

   Când credeam că brunetul nu mă mai poate lua prin surprindere, îmi demonstrează din nou că mă înșel atunci când vine vorba de el.

   –Cum? De cine?

   –Un vechi prieteni a aflat că sunt în oraș.

   –Xander, nu cred că e o idee bună. Cel mai bine ar fi să ne întoarcem la ceilalți. Sau la hotel.

   –Pisicuțo, de ce îți este atât de frică? Sau... de cine?

   –Eu nu mă tem de nimeni, Black! Mințeam, dar normal că nu trebuia să știe asta.

   –Atunci să intrăm! Își întinde mâna, lăsându-mă pe mine să decid.

   –La naiba! Șuier printre dinți, apucându-l de braț.

Trebuia să încetez să mă mai comport ca o găină fricoasă. Până la urmă, cei dinăuntru au fost oamenii mei și știam de ce erau în stare. Dar mai știam și de ce eram eu în stare. Nu puteam lăsa amenințările lui Zeke să mă controleze. În seara asta, îmi recapăt libertatea.

E casa lui Luca, vărul lui Lucy. Ar fi trebuit să-mi dau seama că cei doi încă mai erau prieteni.

   –Intrăm? Sau o să continui să te holbezi?