Playing Dirty

Capitolul 50.

"Lucy a fost cea care l-a distrus pe Xander."
★

–Mersi că m-ai adus, Mark!

   –N-ai pentru ce! Hei! Mă oprește el exact când pun mâna pe portieră. Nu-i spune lui Xander ce am vorbit.

Îmi încrunt imediat sprâncenele.

   –De ce?  

Mark scoate un râs scurt și își trece o mână prin părul roșcat.

   –Pentru că o să-mi rupă gâtul!

Îl privesc neimpresionată.

–Exagerezi.

–Vorbesc serios, Avril! Iubitul tău e suficient de nebun încât să creadă că-ți bag prostii în cap.

   Asta chiar sună a ceva ce ar face Xander. Îmi scapă un oftat amuzat și mă rezem puțin de portieră.

–N-o să te omoare. Probabil doar o să te amenințe puțin.

–Vai, ce liniștitor!

Îmi mușc obrazul pe interior ca să nu râd și îmi încrucișez brațele.

   –Îți promit că nu am să scot o vorbă... dacă îmi răspunzi la o singură întrebare.

El își îngustează imediat ochii suspicios.

   –Nu merg jocurile astea cu mine!

   –Ba eu cred că merg! Rânjesc, punându-mi mâinile în sân.

   Fostul meu șef m-a învățat că un manipulator trăiește doar pentru propriile interese și că nu se dă înapoi de la cruzime dacă asta îi asigură victoria. De asta am urât mereu abilitatea asta. Nu voiam să o folosesc pe oamenii la care țin. Dar acum aveam un motiv.

–Bine. O întrebare.

   –Crezi că există vreun motiv pentru care Alek a decurs la ce a făcut?

   Mult timp mă întrebasem asta. Care a fost motivul? De ce a făcut-o? L-a obligat cineva?

Mă amăgeam singură, știam. Dar ce puteam face? O parte din mine încă voia să creadă că exista o explicație și că băiatul cu care îmi petrecusem ani din viață nu era un monstru.

   Îl văd pe Mark cum își încleștează ușor maxilarul înainte să-și mute privirea spre vila lui Klaus.

–Avril...

–Doar răspunde-mi.

   –Eu nu-l cunosc atât de bine pe Alek. Dar ce știu sigur e că, la finalul zilei, Lucy a fost cea care l-a distrus pe Xander.

–Ce vrei să spui? Mă încrunt.

Roșcovanul rămâne tăcut câteva secunde, de parcă își caută cu grijă cuvintele.

–L-a transformat... în feluri în care niciunul dintre noi nu a crezut că e posibil. Și îmi pare rău că nu o să cunoști niciodată versiunea aia a lui.

Îmi mușc interiorul obrazului și îmi mut atenția în altă parte.

   Xander nu era distrus. Nu pentru mine. Dar nu aveam de gând să-i spun asta lui Mark. Așa că mă rezum doar la un zâmbet slab.

   –Și mie!

Eram conștientă că roșcovanul știa mai mult decât lăsa să se vadă, dar am ales să las baltă pentru moment. Dacă începeam să sap după adevărurile lui Xander, probabil n-aș mai fi ieșit niciodată la suprafață.