Playing dirty

Capitolul 53.

Am spus mică, niciodată neajutorată!
★

 
  –A înțeles fiecare ce are de făcut?

   Glasul lui Klaus mă readuce cu picioarele pe pământ și îmi întorc privirea spre brunetul din spatele meu, asigurându-mă că e încă acolo.

Evenimentul de mai devreme mi-a redeschis răni pe care le credeam deja vindecate. Atacul de panică, flashback-urile îngrozitoare. Simt că am retrăit acel accident și nu doar odată, totul era ca un episod pus pe repeat, din nou, și din nou, și din nou. Îmi doream să dispar, să mă înghită pământul, nu conta cum, doar să se întâmple.

–Prințeso, tu ai înțeles ce ai de făcut?

–Am înțeles. Răspund, aprobând mecanic din cap.

–Bun!

Ne aflam într-un garaj abandonat de la periferia orașului. Klaus spunea că aici nu avea să ne deranjeze nimeni, dar cred că se referea la faptul că nimeni nu o să audă împușcăturile în caz că ceva ieșea prost.

Tresar speriată când simt o mână pe umărul meu.

–Iartă-mă, nu am vrut să te speri! Vocea brunetului mă liniștește și îmi întorc privirea spre acesta.

–S-a întâmplat ceva?

–Mă gândeam că poate ai nevoie de asta! Vorbește și îmi întinde pachetul de țigări, îndemnându-mă să iau una.

–Mersi!

Îmi oferă și obișnuita lui brichetă, un zippo negru care avea câteva litere gravate: –"E.B"

Mă întreb la ce s-a gândit când a cumpărat-o? Are legătură cu cineva din trecut? Sau pur și simplu a cumpărat-o pentru că i-a placut? Sau poate a fost un cadou de la cineva drag? Pare destul de personal.

Și acum realizez că sunt atâtea lucruri pe care încă nu le știu despre Xander.

–Ești bine?

–Da, sunt bine. Îl asigur, zâmbindu-i fals.

Nu eram bine, dar asta nu era momentul să fac pe mironosița.

Priveam fumul cum se împrăștia în aer, sub forma unor cerculețe de diferite mărimi, încercând să-mi distrag atenția.

–Ceilalți o să ajungă în curând!

Aprob din cap și calc cu bocancul chiștocul țigării.

   –Dacă vrei să plecăm, trebuie doar să-mi spui și îi dau dracu pe toți! Cuvintele sale mă determină să mă arunc în brațele lui.

   Îl strângeam cu toată puterea de care dădeam dovadă. Voiam să dau drumul lacrimilor și să mă abandonez lângă el. Iar strângându-l în brațe, mă durea. Mă durea...mă durea atât de tare. Nu am avut încredere în mulți oameni, deoarece am fost rănită de prea multe ori și văzându-l pe el acum, aici, în brațele mele, mi se părea ireal. Mă îndrăgosteam nebunește de Xander, dar teama că și el mă va dezamăgi la fel ca restul mă distrugea psihic.

–Îmi pare rău pentru tot!

   –Nu ai greșit cu nimic, Xander. Dacă cineva trebuie să-și ceară scuze, aia sunt eu!

   –Pentru ce să-ți ceri scuze?

   –Pentru toate dramele mele!

   –Problemele tale nu sunt niște drame, Starr, încetează să mai spui asta! Problemele tale sunt reale și importante pentru mine. Tu ești importantă pentru mine! Așa că scoate totul la iveală. Plângi. Urlă. Descarcă-te. Și lasă-mă să fiu acolo pentru tine! Poate sunt un nemernic, dar asta nu înseamnă că nu o să te ridic de fiecare dată când ești la pământ!