Playing Dirty

Capitolul 60.

"Nu-ți face rău, Xander... inima mea nu poate suporta una ca asta."
★

Stau cu Bree pe hol, așteptându-l pe Xander să termine de plătit. Dar mintea mea era în altă parte.

La tatuajul lui. Două cuvinte. Simple pentru oricine altcineva. Devastatoare pentru noi. Sinful Games. Definiția perfectă a ceea ce deveniserăm. Un joc început din nebunie, care se transformase, încet în ceva real. Cine ar fi crezut?

–Avril! Tonul lui Bree mă face să ridic instant privirea.

O văd încordându-se imediat, iar postura ei devine defensivă. Urmez direcția ochilor ei spre fereastră.

Și sângele îmi îngheață în vene. Rezemat de un hidrant, chiar vizavi de salon, stătea Alek. Fuma liniștit, de parcă nu avea niciun stres pe lume.

Dar privirea lui era ațintită direct spre mine. Evident că voia să fie văzut. Iar asta nu putea însemna decât un singur lucru. Era aici să creeze haos.

–Încearcă să tragi de timp cu Xander. Dacă îl vede, s-a zis cu tot New York-ul! Îi șoptesc rapid lui Bree înainte să pornesc spre ieșire.

Dar prietena mea mă apucă imediat de braț.

–Ai înnebunit? Exact asta vrea! Nu te duci acolo!

Îmi smulg ușor mâna din strânsoarea ei și îmi îndrept din nou privirea spre Alek. Rânjea. Nemernicul!

–E singura șansă să aflăm cu cine a fost în Long Beach.

Bree oftează frustrată și își trece mâna prin păr.

   –Ai 5 minute. Cedează ea într-un final. Cinci.

   Dau scurt din cap și ies din salon înainte să mă răzgândesc.

Aerul rece al nopții mă lovește instant când traversez strada sub privirea atentă a lui Alek.

Rânjea de parcă știa deja că avea să câștige. Dar trebuia să aflu. Trebuia să știu dacă îmi pierdeam mințile sau dacă ceva chiar nu era în regulă.

Alek își aruncă țigara pe asfalt și o strivește leneș cu talpa înainte să mă privească din nou.

   –Am auzit că iubițel tău deja te-a luat cu el într-o misiune. Tonul lui relaxat mă face să mă încordez instant.

   De unde dracu' știa asta?

Îmi încrucișez brațele la piept și îl privesc rece.

   –Ce cauți aici, Alek? Nu îți place viața?

   –Ușor, prințeso. N-am venit să ne certăm. Un râs scurt îi scapă printre buze.

   –Atunci de ce ai venit?

Pentru o clipă, expresia lui se schimbă. Devine prea serioasă. Prea atentă.

   –Ai grijă, Starr. Șeful lui începe să-și bage ghearele în sufletul tău. Și crede-mă... n-ai vrea să se repete istoria. Alt diavol. Același preț.

Simt cum mi se încleștează maxilarul.

   –Ce vrei? Mă răstesc printre dinți, pierzându-mi răbdarea.

–Rămâi fără timp.

Un fior rece îmi alunecă pe șira spinării, dar refuz să-i ofer satisfacția de a mă vedea afectată.

–N-are decât să mă omoare. Sufletul e al meu.

Alek râde încet. Un râs sec și lipsit de orice urmă de amuzament.