Capitolul 60.

4.4K 262 14
                                        


Știm cu toții că Xander nu e prea docil!

Stau cu Bree pe hol, așteptându-l pe Xander să plătească. Mintea îmi este numai la tatuajul său. Două cuvinte. Banale pentru unii, esențiale pentru noi: Sinful Games. Definiția jocului care a început ca o nebunie și s-a transformat în iubire. Cine ar fi crezut?

–Avril!

Privirea lui Bree se încinge spre fereastră, postura ei devine defensivă. Urmez direcția ochilor ei și îl văd. Rezemat de un hidrant, vis-a-vis de salon, fumând. Alek. Evident că voia să fie văzut. Ceea ce nu putea însemna decât un singur lucru: era aici să creeze haos.

–Încearcă să tragi de timp cu Xander. Dacă îl vede, s-a zis cu New York-ul! Îi spun, pornind spre ieșire, dar Bree mă apucă de braț.

–Ai înnebunit? Exact asta vrea! Nu te duci acolo!

–E singura șansă să aflăm cu cine a fost în Long Beach!

   –Ai 5 minute. Capitulează.

   Traversez strada sub privirea lui atentă. Rânjea drăcește la mine. Știa că nu puteam să rezist. Avea dreptate. Trebuia să aflu. Trebuia să știu dacă îmi pierd mințile!

   –Am auzit că iubițel tău deja te-a luat cu el într-o misiune.

   E primul lucru pe care mi-l spune și nu pot să nu mă întreb de unde a aflat.

   –Ce cauți aici, Alek? Nu îți place viața? Îl iau peste picior.

   –Ușor, prințeso, nu am venit să ne certăm!

   –Atunci? De ce ai venit?

   –Ai grijă, Starr. Șeful lui începe să-și pună ghearele pe sufletul tău. Doar nu ai vrea să se repete istoria, nu? Alt diavol, dar același preț?

   –Ce vrei? Mă răstesc printre dinți, pierzându-mi răbdarea.

–Rămâi fără timp.

–Zeke n-are decât să mă omoare. Sufletul e al meu!

–Ești sigură de asta? Nu m-a trimis ca să te urmăresc.

–Atunci? Îmi arcuiesc sprânceana.

–Oh! Cât ai mai vrea să știi, nu-i așa?

–Dispari, Alek, până nu te vede Xander și îți rupe picioarele!

¡Zeke te aplastará! ("Zeke o să te zdrobească!")

¡Déjalo intentarlo! ("Lasă-l să încerce!")

–Ai grijă și cu Black! Rânjește înfumurat. Nu uita, prințeso, pereții au urechi, ușile au ochi, copacii voci. Bestiile spun minciuni-

–Iar tu, omule, ferește-te de ploaie, de zăpadă și de cel pe care crezi că îl cunoști.

–Păzește-ți spatele, pentru că data viitoare nu o să mă mai trimită pe mine.

–Mă ameninți? Ce? Vrea să-și trimită soldații de aur? Doar să mă atingă și își pierd o mână!

   Fac un pas mai aproape. Să vadă că nu mi-e teamă.

–Spune-i să dea tot ce are mai bun.

–Nu o să te atingă nimeni, Starr. Îți jur.

–Aproape că te-am crezut, Alek. Surâd fals.

–O să vezi, prințeso... o să vezi că am fost singurul care s-a gândit la siguranța ta.

   –Ce ai căutat în Long Beach? Întrebarea mea îi zguduie încrederea.

Playing Dirty Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum