Playing Dirty

Capitolul 25.

Asta o și face uimitoare, Z!
★

Xander

   Îmi între-deschid ochii, deranjat de claia brunetei care dormea liniștită în brațele mele, răspândită peste tot, și încerc să mă desprind de ea fără să o trezesc. Se strâmbă ușor, pisicindu-se pe lângă mine preț de câteva secunde, ca mai apoi să se culce la loc.

Zâmbesc fără să vreau. Îi aşez o suviță de păr după ureche, îi mângâi obrazul cu vârful degetelor —memorând ochii ei albaștri, genele lungi, nasul mic și, în final, buzele trandafirii care mi-au înnebunit mintea. Nu am mințit: era frumoasă.

   Și mă uram pentru asta. Trebuia să o distrug. Dar cu cât o priveam mai mult, cu atât mă întrebam: cum aș fi putut să o distrug pe ea?

   Ajunsesem să mă atașez fără să-mi dau seama, uitând care îmi era scopul de la bun început. Cât de prost să fiu?

   Cicatricea de pe obraz îmi sare în ochi. Strâng pumnii până simt durerea în palme, înfingându-mi unghiile în carne. Știam că, în mod inevitabil, avea să vrea răzbunare pe Alek —cu mine sau fără mine. Asta, dacă ar scăpa de mine când îl prind.

  O dezamăgisem pe Lucy. Alek umbla liber, în timp ce eu mă jucam cu focul, cu cea pe care nu trebuia să o ating.

   Sunt trezit la realitate de vibrația telefonului meu. Îl scot din buzunar, încercând să nu o trezesc. Văd că am un mesaj de la Zayn, plus câteva apeluri de la ceilalți:

   "Klaus are nevoie de tine. Grăbește-te!"

   Îmi pare rău că trebuie să plec și să o las singură, dar nu am de ales. Sunt convins că va avea ceva usturător de comentat la adresa mea când mă întorc, dar e un risc pe care mi-l asum.

   Pe drum, mă gândesc la decizia pe care trebuie să o iau. Fie mă îndepărtez și îi spun lui Klaus că renunț, fie continui planul. La dracu, fata asta mi-a intrat prea mult pe sub piele, dar... se simte atât de bine!

                               ***

   –Ce surpriză! Te-ai gândit în sfârșit să apari? Tonul gros a lui Klaus răsună în toată încăperea.

   Îmi dau ochii peste cap și mă așez pe unul dintre fotolii.

   –Scutește-mă! Marla, un whisky, te rog! Îi cer servitoarei.

   –E 9 dimineața. Intervine Klaus.

   –Exact! Răspund, în timp ce iau o gură din băutura spirtoasă.

   Aveam nevoie de un pahar mai mult decât își putea imagina. Gândurile mele erau împrăștiate în toate părțile. Și poate așa reușeam să amorțesc valul de durere pe care îl simțeam.

   –Unde dracu ai fost? Avem treabă!

   –N-am auzit telefonul, ce s-a întâmplat?

   Mă uit plictisit la el cum stătea în spatele biroului cu un trabuc în mână. Arată ca unul dintre gangsterii pe care îi vezi în filmele alb-negru din anii '80.

   Privirea îmi cade pe biroul său, plin de hârtii, ca de obicei. Cum ar fi dacă Starr ar fi aici? Zâmbesc obraznic când imaginea ei întinsă peste birou, cu mine între picioarele sale, îmi apare în fața ochilor. Și, dintr-odată, începe să-mi fie cald. Foarte cald!

   –E din cauza ei, nu? Glasul lui Klaus mă trezește din gânduri.

   Mârâi enervat și puțin frustrat pentru că mi-a întrerupt fanteziile. Știam că era pe cale să facă o scenă, cum se întâmpla de fiecare dată.