Te las 5 minute singură și tu deja intri în belele?
★
Au trecut doar câteva zile de la audiții, dar, deocamdată, niciun răspuns. Bree s-a ținut de cuvânt și, în următoarea seară, s-a dus cu băieții în club. A încercat să mă târască și pe mine în chestia asta, dar nu aveam chef. Așa că mi-am petrecut seara stând în pat, mâncând pizza și uitându-mă la filme proaste din anii '90.
–Să mergem, Av! Mă trezește albăstrica la realitate și amândouă ne ridicăm de la masă.
Din fericire, am o fereastră liberă în care pot să-mi mai pierd timpul prin bibliotecă.
Pe drum, fiind cu ochii în telefon și încercând să-i scriu verișoarei mele un mesaj în care îi explic că, dacă mai ajunge o singură dată la director, nu va mai vedea niciun ban de la mine, mă lovesc puternic de un corp solid, căzând pe jos împreună cu caietele pe care le țineam în brațe.
La dracu, de ce mi se întâmplă numai mie asta?!
Îmi ridic capul, pregătită să-i zic vreo două de mă-sa celui care m-a doborât, și dau peste un tip blond.
–Îmi pare rău! Spune el și îmi întinde mâna, lucru care mă face să-mi abțin cuvintele pe care eram dornică să le rostesc.
Mă ridic de pe jos și îmi adun cărțile sub privirea atentă a lui, care mă privește rânjind; asta mă face să mă încrunt și să fiu pregătită să-i trag vreo două dacă se mai holba mult la mine sau, mai rău, dacă încerca ceva.
–Max! Se prezintă el, întinzându-mi mâna.
Dau să-i răspund, dar mă întrerupe:
–Avril, știu, tu ești noua boboacă cu care și-o trage Black! Spune, iar cuvintele sale mă lasă mască.
–Ce dracu'? Nu mi-o trag cu Xander! Mă apăr nervoasă.
–Păpușa, nu e nevoie să mă minți! Tot campusul știe deja, așa că nu mai e nevoie să te ascunzi.
–Nu ascund nimic, idiotule! Răbufnesc nervoasă.
–Și totuși, ce a văzut Xander la tine? Nu ești cine știe ce! Vorbește, în timp ce mă examinează atent, și deja răbdarea mea se spulberă.
Următorul lucru pe care îl fac este să-l lovesc din plin cu pumnul în maxilar. O fac cu toată puterea, încât îi întorc capul la spate.
În timp ce simt mâna amorțită, el își întoarce capul spre mine, ducându-și două degete la gură, și nu pot să-mi abțin rânjetul când observ că buza îi sângerează.
–Ce părere ai acum despre mine, dobitocule?
–Înțeleg ce a văzut Black la tine: ești brutală! Deduce, rânjind.
–Dispari, javră! Mârâi, iar când mă pregăteam să-i mai trag una, îmi prinde mâna la țanc.
–Nu așa repede, păpușă!
Simt cum sunt lipită cu putere de un dulap și scrâșnesc din dinți la contactul rece cu metalul.
–Dă-mi drumul!
–Nu prea cred!
–Ți-am spus să-ți iei labele jegoase de pe mine, imbecilule! Rostesc nervoasă, iar următorul meu gest îi face un mușchi facial să i se zbată pe obraz.
Gestul meu fusese scârbos și deloc potrivit pentru o fată, dar mă bucuram nespus să văd salivă pe fața lui.
–Nu vrei să te pui cu mine,
dulceață! Mă averizează, eliberându-mi o mână pentru a se șterge scârbit cu mâneca de la bluză.
Dintr-o dată, e tras cu putere și lipit cu forță de ușile dulapului de lângă, pe hol un zgomot puternic auzindu-se.
Privirea mea speriată fuge spre salvatorul meu și constat cu stupoare că acesta e nimeni altul decât Xander. E ceva la băiatul ăsta: apare mereu la momentele potrivite!
–De fapt, tu nu vrei să te pui cu mine, dulceață! Rostește brunetul cu venin, iar blondul înghite speriat în sec. Te las 5 minute singură și tu deja intri în belele? Mă întreabă ironic.
–Mă descurcam dacă nu observi! I-o întorc arțăgoasă, scuturându-mi hainele, iar el mă dezaprobă din cap.
–Cât despre tine! Mârâie, întorcându-și atenția asupra băiatului.
–E-eu... Începe panicat, dar pare că și-a pierdut cuvintele în fața bestiei înspăimântătoare, care părea gata să-l sfâșie în bucăți. Îmi pare rău, nu am vr-
–Nu ai vrut să ce?
Xander era nervos și vedeam în ochii lui o privire întunecată, care-ți dădea fiori pe șira spinării. Nu mai întâlnisem până acum această latură: latura periculoasă, capabilă să te distrugă fără să clipească, fie fizic, fie psihic.
–Xander, lasă-l! Îi cer, punându-mi mâna pe brațul său încordat.
Nu dădeam doi bani pe tipul asta, dar nu-mi doream ca brunetul să aibă probleme.
–Îmi pare rău, f-frate! Spune băiatul și observ spaima din ochii săi.
–Nu sunt fratele tău! Scuipă Xander cuvintele și-l împinge cu putere la pământ. Dispari! Tună nervos și acesta încearcă să se ridice.
Într-un final, blondul pleacă speriat, abia schiopătând.
–Ți-a făcut ceva?
–Sunt bine.
–Sigur?
–Sunt bine, Xander!
Acesta vrea să vină spre mine, dar eu mă dau un pas în spate.
–Tipul ăla mi-a spus că eu sunt una din tipele cu care ți-o tragi. Îi mărturisesc și îmi încrucișez brațele.
–Ce dracu'? Îl omor! Urlă Xander furios, cu gândul să-l urmărească și să termine ce a început, dar îl opresc la timp.
–De ce ar crede una ca asta, Xander?
–Nu știu, Avril! Eu unul nu m-am apucat să strig în gura mare prin tot campusul că ți-o pun! Se răstește și îmi dau seama că nu el a pornit zvonurile astea.
–Îmi pare rău dacă crezi că te-am acuzat de ceva! Mă scuz, în clipa în care realizez că poate am exagerat.
–Crezi că aș fi atât de josnic încât să pornesc niște zvonuri false? Mă întreabă și oftez, dându-i dreptate.
Xander nu e genul de băiat căruia să-i placă drama sau care să inventeze bârfe pe care să le lanseze prin campus. Dar știu sigur că existau multe zvonuri despre el și petrecerile lui.
–Îmi pare rău că am exagerat!
–Nu ai de ce să-ți ceri scuze! Mie îmi pare rău că m-am comportat ca un dobitoc!
–N-ai de ce! M-am obișnuit deja cu dobitocul din tine. Răspund rânjind, iar brunetul începe să râdă.
–Ai planuri?
–Nu.
–Bun! Să mergem să mâncăm ceva. Face dobitocul cinste!
–Nu pot refuza o așa ofertă.
–Perfect! Sunt lihnit! Spune și își așază o mână după umerii mei, trăgându-mă după el.
CITEȘTI
Playing Dirty
Romans"-Vino cu mine. -Unde? Mă uitam temătoare la mâna sa întinsă. O simțeam ca pe o ispită ce-mi promitea condamnarea. -Contează? Dar eu eram deja condamnată. -Nu."
