Capitolul 57.

4.1K 258 27
                                    


Pentru că e Xander și îi place să joace murdar!


–Ce era atât de important încât trebuia să mă târăști până la periferie la ora 2, Bree?

   –Xander știe unde ești?

   –Un Morir Soñado. Îi cer barmanului. Ai noroc că au cele mai bune cooktail-uri! Mă întorc spre prietena mea, luând o gură din băutura mea. ¡Es perfecto! Exclam mulțumită și iau loc lângă ea la bar. Nu, doar ce am reușit să scap de el, dar nu pentru mult.

   –Bine.

   –Deci...ai de gând să-mi spui despre ce e vorba? Întreb, când observ că se foiește pe scaun.

   –Umblă zvonurile că ai fost în Long Beach, e adevărat?

–Cum? Nici gând! Toată săptămâna am fost sub supravegherea lui Xander! Doar ce am reușit să fug! Râd.

–Nu trebuie să mă minți, Avril!

–Nu mint, Bree, de ce aș face-o?

–Poate pentru că nu vrei să aflu că te-ai întâlnit cu Alek?

   Mă înfurii când cuvintele ei ajung la urechile mele.

–Ce dracu?! Ai luat-o razna, Bree?!

   –Îți spun doar ce am auzit. O brunetă s-a întâlnit cu Alek în Long Beach, azi. Încerca să se justifice, dar nu puteam să cred că mă acuză de așa ceva.

–Am fost la școală de dimineață și apoi am plecat cu Xander și Klaus.

–Te-a văzut cineva când ai fost la școală?

–Bree, începi să mă calci pe coadă! Da, m-am întâlnit cu Mark la vreo două ore după ce Xander m-a adus!

–Ușor, pisicuțo!

–Termină! Mă răstesc.

–Atunci, spune-mi că nu ești tu în poza asta!

Aruncă nervoasă poza pe bar și la naiba, chiar seamănă cu mine de la spate, doar că ceva îmi atrage atenția.

–Nu, nu sunt eu! Uite, părul ei e mai scurt decât al meu! Îi arunc poza înapoi, iar ea rămâne câteva momente pe gânduri.

   –Ok, îmi pare rău că te-am acuzat pe nedrept!

   Pufnesc pe nări și mai iau o gură din băutura mea, în timp ce mă holbez curioasă la poză. Ce pune Alek la cale? Dar un mic detaliu îmi atrage atenția. Un tatuaj. Un șarpe negru încolăcit pe un trandafir alb.

   –Hei, privește! Întind fotografia spre prietena mea. Acolo! Arăt spre tatuajul de pe brațul fetei. Ăla nu cumva seamă cu-

   –Tatuajul lui Lucy.

   –Doar nu crezi? Întreb, iar amintirea fetei de azi-dimineața îmi apare în fața ochilor.

   –Nu! Nici gând!

Mă fâstâcesc câteva secunde, meditând asupra problemei.

   –Trebuie să-ți mărturisesc ceva, dar nu poți spune nimănui!

   –Avril...

   –De dimineață, în parcarea facultății, am avut avut impresia că o văd.

   –E imposibil! Lucy e moartă. Am fost cu toții la înmormântare.

   –Dar ați văzut-o?

Playing dirty Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum