Playing Dirty

Capitolul 57.

"Pentru că e Xander și îi place să joace murdar!"
★

–Ce era atât de important încât trebuia să mă târăști până la periferie, Bree?

Până la urmă, amândouă căzuserăm de acord să reprogramăm ieșirea pentru seara următoare.

   Eu preferasem, fără prea multe regrete, să-mi petrec seara trecută cu Xander în parcul de distracții.

   Prietena mea își ridică imediat privirea spre mine.

   –Xander știe unde ești?

   Îmi dau ochii peste cap și mă întorc spre barman.

   –Un Tequila Sunrise, te rog.

   Tipul aprobă din cap și începe să pregătească băutura, iar eu mă întorc din nou spre Bree.

   –Ai noroc că aici fac cele mai bune cocktailuri.

   Iau o gură imediat ce primesc paharul și zâmbesc mulțumită.

   –¡Es perfecto! Mă așez lângă ea la bar și îmi încrucișez picioarele. Și nu, Xander nu știe unde sunt. Abia am reușit să scap de el pentru câteva ore.

   Bree aprobă absent, dar continuă să se foiască pe scaun, lucru care mă face să mă încrunt.

   –Ok... ce se întâmplă?

   Pentru câteva secunde tace, de parcă încerca să-și aleagă cu grijă cuvintele.

   –Umblă zvonuri că ai fost în Long Beach

–Cum? Nici gând! Toată săptămâna am fost sub supravegherea lui Xander. Doar ce am reușit să fug. Râd, dar ea nu râde.

   Din contră, mă privește mult prea serios.

–Nu trebuie să mă minți, Avril.

   Zâmbetul îmi dispare încet de pe buze.

–Nu mint, Bree. De ce aș face-o?

–Poate pentru că nu vrei să aflu că te-ai întâlnit cu Alek?

   Simt cum mi se încleștează maxilarul instant.

–Ce dracu'? Ai luat-o razna, Bree?

   Prietena mea oftează frustrată și își trece mâna prin păr.

   –Îți spun doar ce am auzit. O brunetă s-a întâlnit ieri cu Alek în Long Beach.

   Tonul ei defensiv mă scoate și mai tare din minți. Nu-mi venea să cred că mă suspecta de așa ceva.

–Ieri am fost la școală toată ziua.

–Te-a văzut cineva când ai fost la școală? Bree își îngustează ochii, analizându-mă atent.

–Bree, începi să mă calci pe coadă!

–Ușor, pisicuțo!

–Termină! Mă răstesc, atrăgând câteva priviri din jur.

   Ea oftează iritată și scoate rapid o fotografie, trântind-o pe bar.

–Atunci, spune-mi că nu ești tu în poza asta!

Îmi mut privirea spre imagine și, la naiba, chiar seamănă cu mine văzută din spate. Același păr negru. Aproape aceeași siluetă. Doar că ceva îmi sare imediat în ochi.

–Nu sunt eu! Îi spun și îi împing poza înapoi. Uită-te mai bine. Părul ei e mai scurt decât al meu.

   Bree rămâne tăcută câteva secunde, analizând fotografia din nou, iar expresia i se schimbă încet.