Playing Dirty

Capitolul 51.

"La dracu, eu sunt furtuna!"
★

   –Ce naiba ați făcut atâta timp sus?

Pot jura că vocea lui Klaus îmi provoacă migrene.

Eu și Xander ne aruncăm priviri cu subînțeles pe furiș înainte să ne trântim pe canapeaua neagră de piele, chiar în fața fotoliului pe care Voldemort stătea, trăgând alene dintr-un trabuc.

–Mi-e frică să întreb.

–Atunci nu întreba. Bombăn eu imediat.

Colțul gurii lui Xander tresare amuzat, iar mâna lui alunecă leneș după umerii mei.

   –În cât timp plecăm? Întreabă brunetul, expirând fumul spre tavan.

   Eram ușor amețită și euforică, iar Xander Black era singurul om care avea efectul ăsta asupra mea.

Îl examinez atent fără să-mi dau seama. Buzele îi erau ușor umflate și rozalii de la atâta sărutat, câteva picături fine de transpirație îi străluceau pe frunte, iar mușchii încă îi rămăseseră încordați.

Dumnezeule...

Când observ șlițul desfăcut al pantalonilor lui, îmi scapă un chicotit amuzat. Xander își întoarce imediat privirea spre mine, iar stomacul mi se strânge stupid de tare când safirele lui mă lovesc direct.

Ochii ăștia aveau talentul incredibil de a-mi aduce confort și haos în același timp. Mă priveau de parcă eu eram, într-adevăr, cea mai strălucitoare stea de pe cerul lui.

–S-a întâmplat ceva?

Până și vocea lui era frumoasă. Calmă. Caldă. Periculos de liniștitoare pentru cineva ca el.

Îmi apropii puțin buzele de urechea lui și șoptesc:

–Ai șlițul desfăcut.

Fără să-și dezlipească privirea de mine, își închide calm pantalonii, iar asta mă face să râd și mai tare.

  –În rest, totul e perfect! Îl asigur, oferindu-i un zâmbet sincer.

Xander își îngustează suspicios ochii, clar încercând să-și dea seama ce se petrece în mintea mea. Îmi las capul pe umărul lui și zâmbesc slab.

–Doar priveam ceva frumos. Adaug în cele din urmă.

Pentru o clipă, brunetul pare sincer surprins. Apoi colțul gurii îi tresare lent.

–Eu văd ceva și mai frumos! Cuvintele lui îmi fac inima să rateze una, poate chiar două bătăi.

Dumnezeule... omul ăsta chiar știa exact ce să spună ca să mă distrugă complet.

Când se apleacă spre mine și îmi atinge buzele într-un sărut lent, totul din jur dispare din nou. Pentru câteva secunde există doar căldura lui, degetele care îmi mângâie absent talia și felul în care mă sărută de parcă lumea s-ar putea termina mâine.

Și, în momentul ăla, îmi doream ca bucla noastră să nu se spargă niciodată.

   –Într-o oră.

   Vocea lui Klaus taie instantaneu momentul, iar eu mă desprind lent de Xander doar ca să-i arunc mafiotului una dintre cele mai urâte priviri posibile.

–Oh, scuze! Continuă el complet neimpresionat. Doar nu am întrerupt ceva?

   Oh, cât aș vrea să-i șterg rânjetul ăla tâmpit de pe față!