Playing Dirty

Capitolul 8.

"La dracu' cu tine, Black!"
★

   Aud alarma cum sună și tot ce pot să fac e să mormăi obosită, trăgând perna peste cap ca și cum asta ar putea să oprească sunetul. Nu funcționează. Normal că nu funcționează. Ceasul arată 9, ceea ce înseamnă că trebuie să ajung la garaj în scurt timp, deși e ultimul lucru pe care mi-l doresc.

–Oprește drăcovenia aia! Bolborosește Xander, pe jumătate adormit.

   Mă întind după telefon, opresc alarma și pentru câteva secunde rămân nemișcată, încercând să-mi adun voința să mă ridic. Nu reușesc. Dar o fac oricum.

Un duș rece mai târziu, sunt cât de cât funcțională. Trag pe mine o pereche de blugi army și un maiou alb, pe care îl leg deasupra buricului. Părul îl prind rapid, iar cearcănele le acopăr cât pot de bine. Nu perfect. Dar suficient.

Deschid ușa frigiderului și rămân cu ea în mână câteva secunde. E gol.

   –Minunat! Mormăi.

Găsesc o doză de energizant și o desfac, deși știu că nu e cea mai bună idee pe stomacul gol. O las pe noptieră și încep să caut țigările. Nu le găsesc. Perfect.

   Îi iau una din pachetul lui Xander fără remușcări. Dacă el îmi tot fură mâncarea, eu îi fur țigările. Echilibru.

–De ce nu dormi?

   Tresar ușor. Vocea lui e groasă, încă adormită.

–Am treabă la garaj, ai uitat?

Nu răspunde. Se ridică și dispare în baie, iar câteva minute mai târziu iese și merge direct la frigider. Înghit în sec fără să vreau când îl văd.

Poartă doar o pereche de pantaloni de trening gri, lăsați jos pe talie, iar acel V e imposibil de ignorat.

   Și atunci realizez ceva. Xander nu arată rău. Deloc. De fapt... arată periculos de bine.

Am mai văzut băieți frumoși, dar Xander e altceva. Nu e "băiat". E bărbat în toată regula, unul care știe exact ce face. Ochii lui albaștri electrizanți te pot dezarma în câteva secunde, iar tatuajele îi acoperă corpul într-un mod care te face să te uiți prea mult. Mușchii bine definiți, părul negru, ușor ciufulit... totul la el pare făcut să creeze probleme.

Ai face pact cu diavolul doar ca să guști o bucățică din Xander Black. Deși, ceva îmi spune că el însuși e diavolul.

–Te holbezi, pisicuțo!

La dracu'!

–Ba nu! Mint și îmi întorc privirea spre fereastră.

–Starr, să fim serioși. Știu și eu că arăt bine.

Își aprinde o țigară și râde, iar eu îi arunc o pernă direct în față.

–Vorbești prea mult, Black!

–Așa deci?

Își stinge țigara și vine spre mine, iar instinctul îmi spune să fug. Și exact asta fac, doar că nu ajung prea departe, pentru că mă prinde și mă trântește pe pat fără efort. Începe să mă gâdile.

–Gata! Râd, încercând să scap.

–Mai faci?

–Nu!

–Promiți?

–Da!

   Se oprește într-un final, iar eu încerc să-mi trag aer în piept.