Playing dirty

Capitolul 66.

Ești o stea, Starr.
★

   Mi-am verificat pentru a nu știu câta oară costumația, asigurându-mă că totul era în stare perfectă. Îmi trosnesc degetele, agitându-mă prin culise. Azi era ziua cea mare. Trecusem prin iad și înapoi. Suferisem. Fusesem condamnată. Dar, cumva, reușisem să mă adun suficient, încât să reușesc să iau parte la spectacol. Nu făceam asta pentru mine, ci pentru Sara. Știam că și-ar fi dorit să mă vadă atât de mult pe scenă! Asta era dorința pe care aveam de gând să i-o îndeplinesc.

–Avril, scumpo, ești pregătită? Profesoara vine în întâmpinarea mea.

–Da, doar că e un lucru care nu-mi dă pace. Mărturisesc, frecându-mi palmele transpirate de haine. Cred că s-a produs o încurcătură legată de admiterea mea.

–Depinde. Își arcuiește sprânceană sugestiv. Crezi că locul tău nu este aici?

–Sunt convinsă că există persoane mult mai talentate, care merită locul asta.

–Probabil. Probabil chiar există, dar și tu meriți. Încurcătură sau nu, meriți să fii studentă la NYU! Sclipirea pe care o văd în ochii tăi atunci când dansezi...e unică. Nu am mai întâlnit niciodată pe cineva ca tine, Avril. Iar bunicul tău ar fi mândru!

Cuvintele ei îmi oferă alinarea după care tânjeam de ceva timp încoace! Voiam să-i fac pe toți mândri! Pe unchiul, bunicul, bunica, Sara, Kyle! Voiam să fie mândri de mine!

–Vă mulțumesc!

–Nu ai pentru ce, acum pregătește-te, pauza se termină în câteva minute!

   A plecat, lăsându-mă singură. Mi-am lăsat privirea să scaneze mulțimea de oameni aflați în sală. Nu era aici. Nici unul dintre ei. Un sentiment de dezamăgire mi-a făcut inima să tresară, dar l-am alungat repede, încercând să mă concentrez la ce aveam de făcut. Era ultimul dans din spectacol. Un dans aerian în ploaie, în timp ce eram legată la ochii. Ce putea fi mai greu? Mi-a luat zeci, dacă nu sute de ore să stăpânesc coregrafia fără să îmi rup ceva.

   –Toată lumea pe poziții!

   Acum era acum!

Xander

   –Hei! Unde te duci? Glasul lui Bree mă oprește pe loc.

Îmi strâng ochii, răsuflând greu și dau drumul genții din mână.

–Plec. Răspund dintr-o suflare, încercând să mimez un zâmbet.

–Ok. Și când te întorci? Klaus ne vrea în port până la 10.

–Nu mă întorc, Bree.

–Poftim? Ce vrei să spui? Se încruntă la mine, punându-și mâinile în sân.

–Plec.

–Cum? Unde?

–Nu m-am hotărât încă, dar știu că trebuie să o fac.

–Și cum rămâne cu noi? Cu Brynn? Starr?

–O să vă descurcați fără mine. Și cu toții știm că Starr nu o să mă ierte vreodată pentru ce am făcut!

–Nu ai de unde să știi asta! Încearcă să mă contrazică, dar o opresc, trăgând-o în brațele mele.

–Ai fost singura care nu s-a comportat cu mine de parcă eram o bestie, ce trebuia ținută în lanțuri.