Playing Dirty

Capitolul 36.

"Ăsta e primul pahar din cele 20 programate!"
★

Clubul e plin, exact cum mă așteptam. Luminile LED colorate aproape că mă orbesc, norul de fum e atât de dens încât îl poți tăia cu un cuțit, mirosul de alcool îmi înțeapă nările, iar muzica răsună la maximum.

   Ne îndreptăm cu toții spre o masă care, din fericire, e aproape de bar.

   Bree mă avertizase dinainte că are de gând să-și facă de cap în seara asta, și că eu nu sunt scutită.

Dar am nevoie să uit ultimele patruzeci și opt de ore, să uit cine sunt, măcar pentru o nenorocită de secundă, iar un club pare singurul loc unde pot face asta fără să mă gândesc la consecințe.

–E timpul de distracție! Strigă Bree, trăgându-mă după ea la bar înainte să apuc să răspund.

La scurt timp, îmi întinde un shot, rânjind drăcește.

–Ăsta e primul pahar din cele 20 programate!

–Salud! Ridic paharul în semn de noroc, iar ea îmi urmează gestul.

–Cum ai spus tu!

Râd și dau peste cap paharul, simțind cum alcoolul îmi arde gâtul, lăsând în urmă o căldură care începe deja să-mi amorțească simțurile.

   Nici nu apuc să respir bine că ea comandă altele, dar cine sunt eu să o judec sau, mai rău, s-o opresc?

   Câteva shoturi mai târziu, mă trage spre ringul de dans, lăsându-i pe băieți în urmă, iar când melodia se schimbă și începe The Hills de la The Weeknd, mă las complet pradă ritmului, mișcându-mă fără să mai gândesc, fără să mai simt altceva decât muzica care îmi aprinde sângele în vene.

Îmi amintesc, fără să vreau, avertismentul lui Xander: "Să fii cuminte și să-ți ții ghearele acasă în seara asta." și râd singură, făcând-o pe Bree să mă privească ciudat, dar nu-i explic nimic.

   În jurul meu, lumini roșii neon, trupuri lipite unele de altele, adolescenți amețiți de alcool și droguri care caută distracție și eliberare pentru o singură noapte. Pentru o secundă... nu mai știu dacă mă uit la ei sau la cine eram. O dependentă de vicii, sperând că poate îmi vor aduce alinare. Doar că alinarea mea era temporară, la fel ca și cea de acum.

–Ce zici de o pauză? vocea lui Bree mă readuce cu picioarele pe pământ și nu protestez.

   Ne întoarcem la masă în tăcere, încercând să nu ne împiedicăm de mulțime sau de propriile picioare, care încep să protesteze, dar durerea nu e problema mea, ci paharul gol din mână. Nu mai știu la ce pahar sunt... și nici nu-mi pasă.

Privirea îmi cade pe brunetul sexy care mă urmărește atent. După cum mă fixează, e clar că nu m-a scăpat din ochi nicio clipă. Mă aplec periculos spre el, îi fur paharul de whiskey de pe masă și, cu un zâmbet jucăuș, mă las pe spate pe canapea, ignorând durerea din tălpi. Petrecerea abia începe.

–Te distezi, pisicuțo?

–Nici nu ai idee. Tu?

–Cu siguranță, mai ales după spectacolul pe care l-ai oferit acolo.

   Îmi mușc interiorul obrazului, dar tot simt căldura urcându-mi pe piele. Dar înainte să pot răspunde, Bree apare lângă noi, fluturând niște pliculețe cu praf alb.

–Uite de ce am făcut rost!

Normal. Numai ea putea face rost de droguri în mai puțin de zece minute.