Playing Dirty

Capitolul 44.

"Iar mă pui la punct!"
★

   Zilele trec neașteptat de repede. Kyle începe să se obișnuiască cu New York-ul, cu școala și cu Akim. Îi place aici. Știu asta. O văd de fiecare dată în zâmbetul său. Iar eu sunt fericită că frățiorul meu și-a găsit locul.

Chiar acum câteva zile, m-a anunțat, extrem de fericit, că a intrat în echipa de baschet. Fratele meu e pe val!

   Relația mea cu Xander, pentru că aparent "jocul" nostru se poate numi o relație din spusele lui, merge pe un drum care, surprinzător, începe să pară normal. Nu am renunțat la obiceiul de a ne șicana la fiecare ocazie posibilă. Din contră, uneori pare că asta e singura noastră constantă.

Și totuși... în fiecare zi descopăr ceva nou la el. Detalii mici, gesturi pe care nu le-aș fi asociat niciodată cu Xander Black. Lucruri care nu se potrivesc deloc cu imaginea pe care o avea la început în mintea mea.

   Unul dintre lucrurile pe care le descopăr la Xander este gelozia lui.

La orele de dans, profesoara mi-a dat un partener pentru o coregrafie în duet. Nici n-am apucat să termin explicațiile, că Xander deja își schimbase expresia. Aparent nimeni nu are voie să mă atingă, în afară de el, bineînțeles.

Când l-am confruntat și l-am acuzat direct că e gelos, a răspuns fără să clipească: în jocul nostru există doar doi participanți. A urmat o serie lungă de rugăminți din partea mea și amenințări din partea lui că "rezolvă problema" în stilul lui, până când, într-un final, am reușit să-l conving să nu-mi sperie, sau să-mi „cafească", după cum ar fi spus el, partenerul.

Deși, chiar și așa, Xander nu s-a putut abține. Îi arunca priviri atât de reci încât băiatul părea la un pas să facă pe el, iar Xander... doar se distra. Ca și cum totul era un spectacol personal pentru iubitul meu.

E atât de ciudat să zic că e al meu, deși chiar este. Afurisitul de Xander Black e iubitul meu. Nu aș fi crezut că această relație o să ajungă să-mi aducă atât de multă liniște... sau fericire.

Nu ne vedem prea des ziua, din cauza lui Klaus, dar nopțile noastre sunt altceva.

Râdem mai mult decât ar trebui, ne spunem lucruri pe care nu le-am spune în lumină, și ne pierdem în săruturi care par să nu se termine niciodată, până spre răsărit.

   Caut disperată cheile în geantă, pentru că în scurt timp trebuie să mă întorc la sala de dans. Le găsesc în cele din urmă și, răsuflând ușurată, deschid ușa.

Dar rămân stană de piatră la vederea scenei din fața mea.

Ash și Josh se chinuie să-mi mute patul, în timp ce Xander dă ordine de parcă ar fi o operațiune militară. Îi văd și pe Zayn și Bree cocoțați pe birou, fumând și amuzându-se pe seama eforturilor celor doi.

   –Ce se întâmplă aici? Întreb, dând drumul genții pe podea.

   –Hei, ai venit!

Bree e cea care vine spre mine, trăgându-mă bucuroasă în brațele sale.

–Aiuriții ăștia nu sunt buni de nimic! Îmi șoptește și surâd.

   –Xander? Mă întorc spre el, arcuindu-mi sprânceana.

   –Știi cum ne chinuim în fiecare seară să încăpem în pat?

   –Vrei să spui cum mă înghesui tu pe mine în fiecare seară? Dar te rog... continuă.