Playing Dirty

Capitolul 28.

"Cu drag, Ariel."
★

   Privesc de pe acoperișul hotelului orașul în care am copilărit, orașul care nu mi-a adus decât suferință. Lumea își vede în continuare de cursul ei, dar eu am rămas blocată între trecut și prezent, incapabilă să fac un pas înainte.

   Trag adânc din țigară, lăsând fumul toxic să-mi ardă pieptul, apoi îl eliberez lent în aerul rece al dimineții.

   Mai devreme am leșinat... și totuși m-am trezit. În același întuneric apăsător, într-o realitate în care ea nu mai era.

   Țin în mână scrisoarea destinată mie, hârtia tremurând ușor între degetele mele, dar nu am curaj să o deschid. Orice se află în ea mă va distruge, iar problema nu e dacă va durea, ci dacă voi mai putea să mă ridic după.

   –De ce nu mă miră să te găsesc aici?

   Tresar la tonul răgușit al lui Xander.

   Îmi întorc capul și îi observ cearcănele adânci, privirea obosită. Nu a dormit. Se vede. Nici eu. Se așează lângă mine, aproape, dar nu suficient încât să mă atingă fără permisiune. Ezit să-l privesc.

   –De când ești aici?

   –Sunt bine.

Încerc să-l conving, deși până și vocea mea îmi trădează minciuna.

   –Nu asta te-am întrebat.

   –Am venit să văd răsăritul.

   –Nu ești deloc bine, Starr, oricât ai continua să spui asta.

   –Am nevoie de puțin timp. Atât.

   –Știu că te doare. Dar nu ești singură. Mă ai pe mine, pe Bree, chiar și pe băieți.

   –Atâtea cuvinte rămase nespuse... Toate sunt o mizerie în capul meu, dar "adio" nu e printre ele.

   –Știu, iubito.

   Oftatul lui se pierde în liniștea dimineții. Nu mai spune nimic. Doar își întoarce capul și privește răsăritul alături de mine.

   În alte circumstanțe, momentul ar fi fost romantic —noi doi, oceanul și lumea la picioarele noastre. Dar circumstanțele mă obligă să aleg ce urmează.

   Un impuls brusc îmi străbate corpul. Arunc țigara și rup plicul sub privirea lui.

   –Starr, nu trebuie să faci asta acum.

   Vocea lui e încărcată de grijă. Știe. Știe cât de instabilă pot deveni.

   –Ba trebuie! Răbufnesc, scoțând scrisoarea.

       "Dragă Starr,

   Mă bucur că ai fost, în sfârșit, pregătită să pleci și să-ți urmezi visele. Mă bucur că ai reușit să scapi de infern.

Cum bine știi, suntem familiare cu sentimentul de a fi un copil nedorit. Neînțeles. Stricat. Dar sper, din tot sufletul, că acum ești fericită și zâmbești.

Aici, lucrurile nu sunt grozave. Cum n-au fost și cum n-or să fie niciodată. Mătușa a luat-o din nou razna, nu-și ia pastilele, iar mama continuă să mă învinovățească pentru greșelile ei.