Playing Dirty

Capitolul 62

"Pentru că, odată cu ea, o parte din mine murise și ea."
★

   Încă o dată, m-am lăsat pradă durerii. Ce rost mai avea să mă împotrivesc?

   M-am trezit de ieri dimineață cu lacrimi pe obraji din cauza unui vis, iar pentru câteva secunde am fost convinsă că era real. Că Ariel chiar fusese acolo.

   Stătea în fața mea, îmbrăcată în alb, cu florile acelea mici prinse în păr și cu același zâmbet luminos pe care nimeni și nimic nu reușise vreodată să i-l răpească. Mă întreba cum sunt. Dacă sunt fericită. Îmi spunea că îi e dor de mine și că mă iubește.

   Mi-aș fi dorit să pot rămâne acolo pentru totdeauna. Mi-aș fi dorit să apuc să-i răspund. Să-i spun cât de rău îmi pare că nu am reușit să o salvez. Cât de mult mă urăsc pentru toate momentele în care am crezut că mai avem timp.

   Mi-aș fi dorit să-i spun că, în sfârșit, poate să stea fără grijă. Că suntem bine. Că încercăm să supraviețuim și fără ea, chiar dacă uneori pare imposibil. Și mai ales... mi-aș fi dorit să-i spun că acum poate să-și lase sufletul să se odihnească.

   Inima îmi era în agonie realizând că ea chiar s-a dus. Că nu aveam să-i mai aud niciodată râsul. Că nu aveam să o mai văd dansând prin cameră ca o nebună sau certându-mă pentru că mă autodistrug.

   Lumea a fost nedreaptă cu ea. Eu am fost nedreaptă cu ea. Iar Ariel a plătit prețul pentru ambele.

   Uneori mă întreb dacă oamenii ca ea sunt trimiși pe pământ doar pentru a-i învăța pe ceilalți cum arată lumina înainte să le fie smulsă brutal.

   Pentru că exact asta a fost Sara. Lumină.

   Genul acela rar de om care iubea atât de sincer încât ajungea să poarte pe umeri durerile tuturor, chiar și atunci când ale ei deveniseră prea grele.

   Și poate tocmai de asta pierderea ei mă sfâșia atât de tare. Pentru că, odată cu ea, o parte din mine murise și ea.

   –Hei!

   Mă ridic încet din pat, privind surprinsă persoana care tocmai intrase în cameră.

   –Hei...

   Nu mă așteptam să o găsesc pe Brynn stând în mijlocul dormitorului meu. Și, într-un mod ciudat, simpla ei prezență mă tulbura. Pentru că îmi amintea instant de Sara. De cât de fericită o făcuse. Cele două străluceau împreună într-un mod aproape ireal.

   Brynn își frământă pentru câteva secunde mâinile înainte să vorbească.

   –Am venit să-l văd pe Xander și m-am întâlnit cu el pe hol când pleca spre garaj. El... mi-a spus ce s-a întâmplat ieri și m-am gândit că e timpul să îți dau ție asta.

   Se apropie încet și se așază pe marginea patului. O privesc confuză câteva secunde, până când își deschide palma. Și în momentul în care văd lanțul Sarei, simt cum mi se oprește respirația.

   Îl iau imediat și îl strâng la piept de parcă, dacă îl țineam suficient de aproape, aș fi putut să o simt din nou lângă mine.

   Era același lanț simplu din argint pe care îl purta aproape mereu. Cu pandantivul acela mic în formă de scoică.

   Pentru o fracțiune de secundă, puteam să jur că Sara era aici. Că o să-mi zâmbească iar și o să-mi spună că totul va fi bine.

   O lacrimă îmi alunecă încet pe obraz înainte să reușesc să o opresc.