Pasiune Ascunsă (CAMREN)

9.Atitudine

Azi nu eram de umor pentru 2 motive.
Unu,maşina mea a decis că nu vrea să pornească şi a trebuit să merg cu un autobuz scârbos.Şi doi,Dinah este o mare căţea pentru că nu îmi zicea nimic despre informaţia strânsă din oră şi m-a frustrat.

Azi eram decisă să îi scot totul, în special înainte de meditaţii.

Am făcut înainte toate exerciţiile din oră şi în pauza de prânz m-am aşezat la masa noastră,aşteptând-o cu nerăbdare pe Dinah.Cum a ajuns şi s-a aşezat,interogatoriul a început.

-"Gata,de ce mă evitai?"

-"De fapt nu o făceam,doar că am fost ocupată" a ridicat din umeri.Amuzant,foarte amuzant.

-"Da,sigur."

Dinah a deschis gura ca să îmi răspundă,dar după am văzut-o privind ceva în spatele meu.Cum am încercat să îmi întorc capul să văd ce era,m-a prins de faţă şi m-a sărutat.Ce rahat?Asta e real? Am luptat ca să îmi pot trage capul în spate şi i-am auzit pe toţi zicând "Oooh" "Rahat asta e excitant".Am făcut ochii mari şi Dinah încă privea ceva în spatele meu.

-"Ce dracu' Dinah?"

-"Scuze,trebuia să o fac" din nou s-a uitat în spatele meu.Ce naiba este atât de interesant?Atunci m-am întors şi am văzut-o...

Pe Lauren,în zona de prânz a profesorilor,privind masa noastră fix,fără nicio emoție pe faţă.

-"Rahat!Ăsta a fost marele tău plan?"

-"Mmm" Dinah a zâmbit şi şi-a lins buzele,asigurându-se că Lauren o vede.-"Ea îşi ascunde expresiile faciale foarte bine."

-"Eh?O să îmi spui ce ştii sau nu?" deja începeam să mă simt frustrată.O am pe Lauren următoarea oră şi am nevoie să ştiu.

-"Cred că doar o să te las să îţi dai seama" zise Dinah înainte să mă lase singură la masă.Serios?Du-te dracului!!!

După prânz am intrat în clasa lui Lauren şi m-am aşezat între colegii mei,încă vorbeau despre sărutul meu cu Dinah.Urgh,tăceţi perverşilor.

Lauren a intrat cu o moacă pe faţă şi a lăsat cărţile pe masă puternic.Uhhh cineva este nervoasă...

-"Bună ziua.Trebuie să citiţi paginile 140-210 din cărțile voastre.Ştiu că e mult,dar e necesar" nu puteam nici să descriu vocea ei...nu era cea obişnuită,delicată şi catifelată cu care eram obişnuită.Poate că e pe ciclu,nu?

Din cauza atitudinii ei atât de evidente,toată lumea a citit în linişte.Eu nu ştiam dacă trebuia să fac acelaşi lucru,aşa că trebuia să aflu.Am ridicat mâna şi mi-a aruncat o privire chiar domnişoara Jauregui.

-"Ce?"

-"Eu uh...um" Bravo Cam.

-"Fă acelaşi lucru ca ceilalţi." Ouch!

Mi-am deschis cartea şi m-am uitat cu coada ochiului la ea pentru a mă asigura că nu mă vede când îmi scot telefonul şi îl bag în carte.M-am asigurat că e pe silenţios în timp ce îi scriam un mesaj lui Dinah.

-Cheche,Lauren are un umor oribil.Nici măcar nu glumesc,e îngrozitoare-

Am privit-o din nou pe Lauren să îi văd furia şi am văzut cum căuta o carte printre lucrurile ei....după care s-a uitat la mine.Ea era ca Meduza,m-am transformat în piatră şi nu mă puteam uita în altă parte.

-"Citeşte,domnişoară Cabello." Oh,aşa că ne-am întors la domnişoară Cabello?

Mi-am dat ochii peste cap şi m-am uitat iar la telefon.1 mesaj nou.L-am deschis,aşteptând să găsesc explicaţia de ce Lauren este aşa,dar tot ce am citit a fost...