Pasiune Ascunsă (CAMREN)

51.Jurnalul meu

Deja era timpul să mă întorc la şcoală,urgh.Singurul motiv pentru care mergeam era Lolo.La sfârşitul zilei eram obosită,dar încă foarte emoţionată să-mi văd iubita la oră.

....................................

Lolo a intrat în sală,părul ei lung şi şaten se flutura de fiecare dată când făcea un pas,ca o zeiţă.O zeiţă ce a demonstrat că e.Arăta incredibil cu o fustă neagră şi o bluză crem,cu prea mulţi nasturi închişi pentru gustul meu,dar era frumoasă.Ca întotdeauna!!

Amândouă ne-am privit şi era de parcă lumea paraliza,îmi era imposibil să nu zâmbesc când o vedeam pe femeia asta.Ea întodeauna reuşea să mă facă să roşesc fără măcar să încerce,mă făcea să simt ca şi cum fiecare privire ar fi prima.

M-am concentrat pe nişte exerciţii,dar îmi era imposibil să nu arunc nişte priviri lui Lauren,iar când ea mă privea înapoi începeam să râd prostesc..

Telefonul meu a vibrat.Am privit-o pe Lolo,iar ea doar a ridicat din sprâncene aşa că l-am luat şi am citit mesajul,care nu era de la ea.

-Ştii că mi-ai dat jurnalul tău să îl ţin în siguranţă....?Nu e nicăieri.- era un mesaj de la Dinah

Eu i-am dat să-mi păstreze jurnalul plin de amintiri cu Lauren chiar după Crăciun.Mi-a fost frică să nu dea tata din întâmplare peste el.

-Te rog,spune-mi că glumeşti.- am scris speriată.

-Nu glumesc Mila,făceam curat în dulapuri azi şi jurnalul nu e.O să las camera cu capul în jos până ce-l găsesc.Nu te îngrijora,trebuie să fie aici.

Ea avea dreptate,poate că a căzut în spatele dulapului sau sub el,ceva de genul.Am negat şi am început să deduc,jurnalul era în camera ei,pe care o ţinea închisă cu cheia,iar părinţii ei nu sunt persoane băgăcioase,aşa că nu avea sens să-mi dispară jurnalul.

Când ora s-a terminat,Lolo a zâmbit şi a pus un scaun lângă catedră ca să mă aşez.Cum am făcut-o,a pus mâna pe coapsa mea şi a început să mă mângâie de sus în jos,în timp ce eu încercam să rezolv nişte exerciții.Ei i se părea amuzant să mă tortureze în acel mod.

Până la urmă nu am mai putut rezista şi am sărutat-o,voiam să fac dragoste cu ea chiar acolo,dar asta nu o să se întâmple...cel puţin nu aici.Atunci...ceva teribil s-a întâmplat.

Am auzit paşi şi ne-am separat repede...am privit uşa,iar arogantul de Austin a intrat.

-"Bine făcut babe." a zâmbit privindu-mă.

-"Austin?Despre ce vorbeşti?" am întrebat confuză,el nu ne-a văzut,eram sigură. -"Şi ce faci aici?Deja s-au terminat orele."

-"Aş putea zice acelaşi lucru de tine,dar amândoi ştim de ce te afli aici,nu-i aşa babe?" a zâmbit,lingându-şi buzele în timp ce mă privea de sus în jos.

M-am uitat la Lauren,iar ea părea puţin panicată şi confuză.

-"Nu îmi mai spune aşa,nu sunt iubita ta." am zis serioasă,dar prostul doar îmi râdea în faţă.

-"Hai babe,te poţi opri din prefăcut acum." a zâmbit şi a încercat să mă prindă de mână,dar m-am îndepărtat chiar la timp.

-"Nu ştiu despre ce vorbeşti Austin." m-am încruntat.El avea acea privire bolnavă în ochii lui.Ultima dată când am văzut acea privire a fost atunci când mă avea prinsă la perete,în aceeaşi sală de clasă.

-"Eu sunt aici doar ca să te felicit Mila...sunt cu totul impresionat.Nu credeam că o să o poţi face,dar mi-ai demonstrat că am greşit,te-am subestimat cu siguranţă." mi-a făcut cu ochiul.