Pasiune Ascunsă (CAMREN)

22.Despărţire proastă

-"Aus,putem vorbi?" am oftat şi m-am aşezat cu el pe o bancă din curtea şcolii.

-"Sigur,ce se întâmplă iubire?" a întrebat în timp ce mă ţinea de mână.

-"Um,cred...îmi placi Austin dar asta nu funcţionează."

-"Ce vrei să spui?" i-am auzit vocea profundă,aceeaşi ca atunci când e enervat.

-"Nu cred că noi suntem destinaţi să fim împreună.Şi cred că şi tu ştii asta,aşa că e mai bine să terminăm relația acum."

A fost o linişte foarte incomodă.Austin s-a distanţat de mine înainte să ofteze,s-a ridicat şi a plecat.Mi-am menţinut capul între mâini şi mi-am simţit inima rănită pentru el.Totuşi,totul este făcut.M-am ridicat şi mi-am luat o gustare dintr-un automat,am mâncat repede înainte să mă îndrept spre clasa lui Lauren.

*********************************************

L-am văzut pe Austin pe scaunul său,cu capul sprijinit pe o mână,privind în gol.Nu îmi plăcea să îl văd rănit,dar nu puteam face nimic.M-am aşezat lângă el,mi-am scos cărţile şi asteptam să înceapă ora.

-"Cine este el?" a întrebat.

-"Ce?" Ştiam la ce se referă,dar nu voiam să fiu atât de evidentă.

-"Acel nenorocit de care te-ai îndrăgostit?Sau e Dinah?"

-"Nu m-am îndrăgostit de nicio persoană Austin.Doar cred că relaţia asta nu ne duce nicăieri.Mă îngrijorez pentru tine,dar eu nu te iubesc şi nici tu nu mă iubeşti..."

Lauren a intrat şi a simţit imediat atmosfera tensionată.

-"Bună dimineaţa copii" s-a uitat la mine şi am presupus că a sesizat că mă simt incomodă sub privirea lui Austin. -"Azi avem exerciţii în perechi.Am adus câteva fişe şi o să lucrăm pe ele." a împărţit foi tuturor,în afară de mine.M-am ridicat ca să mă aşez lângă ea şi am putut să simt cum mă întreba din priviri,dar nu puteam răspunde.Austin încă era cu ochii pe mine.

-"Austin,du-te cu perechea ta te rog" i-a spus Lauren.

Austin s-a ridicat de pe scaun,trăgându-l cu furie lângă Louis.Cu siguranţă,asta nu o să se termine bine.

-"Puteţi asculta muzică." Lauren zise şi imediat toţi şi-au scos căştile,inclusiv Austin.Lauren m-a privit din nou întrebându-mă.

Am avut uşoara senzaţie că Austin ne-ar putea auzi,iar el ştia engleză decent.Aşa că am decis să îi povestesc lui Lauren printr-un mesaj.

-M-am despărţit de el- am auzit cum a oftat.

-Nu a reacţionat prea bine?-

-Nope-

Odată ce am trimis mesajul,Lauren a văzut că starea mea de spirit e varză,aşa că doar ne-am dedicat să lucrăm.

Mai lipseau 10 minute până se termina ora.L-am văzut pe Austin venind la catedra lui Lauren.

-"Pot să vorbesc cu tine?" m-a întrebat.Am dat din cap şi am ieşit afară din clasă.Am lăsat uşa între-deschisă pentru a putea auzi Lauren fiecare cuvânt. -"Dacă nu e Dinah,atunci cine e?"

-"Nu e nimeni Austin,serios,de ce trebuie să implici altă persoană?Eu nu vreau să continui o relaţie unde nu sunt sentimente."

-"Chiar îmi placi Mila şi cred că şi tu mă placi.Am făcut dragoste,scuze,dar eu ştiu că asta înseamnă că mă iubeşti."

Am plecat capul.Lauren a auzit asta.Nu! -"Nu Aus,nu." i-am spus şi m-am întors în salon pentru a-mi lua lucrurile.Totuşi,a venit după mine.

-"Eu nu sunt pregătit pentru asta Camila." vocea lui a sunat severă.

-"Pregătit pentru ce Austin?E o despărţire.Acceptă asta"

-"Nu,nu sunt.O să ne împăcăm,acum hai." m-a prins de braţ şi a început să mă tragă după el.

-"Austin lasă-mă,îmi faci rău" m-am încruntat.

Lauren s-a apropiat imediat

-"Austin,las-o te rog.Dacă tu vrei să rezolvi lucrurile,rezolvă-le dar las-o." a zis calmă.

-"Nu o să te desparți de mine" a zis de parcă ar fi un ordin şi uitând tot ce am zis până acum.

-"Am făcut-o deja" am zis pe un ton destul de ridicat,iar el nu a luat-o prea bine.

A început să mă tragă după el,Lauren a încercat să îl oprească,dar era prea puternic.Ea intra în panică.Modul în care încerca să se pună între noi şi modul în care şi-a menţinut privirea speriată au dat-o de gol.Dintr-o dată Austin mă avea prinsă la perete.Nu puteam să îmi mişc niciun braţ.Şi-a îndreptat mână să îmi mângâie faţa,dar eu am întors-o imediat şi s-a enervat mult mai tare.

-"Austin,dă-i drumul hai" Lauren l-a tras de cămaşă,dar el doar a împins-o.

-"Ce e în neregulă cu mine,eh?" şi-a bătut joc.

-"Austin!Nu ştii că mă sperii acum?Nu îţi dai seama că mă obligi să ne sărutăm?!Nu vreau!Mă sperii" am strigat.

-"Pentru că doar dacă te oblig o să reuşesc Camila.Dacă nu aş fi făcut în acest fel încă ai fi o virgină nenorocită.Doar lasă-mă să te sărut şi o să te îndrăgostești din nou de mine."

M-a prins tare de mandibulă şi m-a sărutat.Eu am încercat să mă separ,dar a fost imposibil.Lauren a încercat să îl împingă,dar nu putea,striga la el şi îl ameninţa că o să îl exmatriculeze,dar el nu se oprea.Ea m-a privit cu mare îngrijorare şi nu ştia ce să facă.Austin m-a prins de ambele încheieturi şi mi-a pus mâinile deasupra capului pentru a începe să mă prindă şi să mă strângă de sâni,încercând să mă facă să simt ceva.

Eu îl imploram să îmi dea drumul,dar nu mă asculta.Lauren a ieşit fugind şi s-a întors după câteva secunde cu domnişoara Frey şi un profesor care rapid s-a aruncat pe Austin şi l-a îndepărtat de mine.M-am lăsat să cad pe jos.Lauren imediat s-a pus în genunchi şi m-a îmbrăţisat.Tot ce voiam să fac era să îmi introduc unghiile în spatele ei şi să strâng de cămaşa sa în timp ce plângeam,dar eram conştientă că nu suntem singure.

-"Austin..." am auzit cum domnişoara Frey l-a strigat pe un ton autoritar.Eu ştiam ce o să se întâmple cu el.

-" Nu,nu" am plâns,conştientă de faptul că Lauren mă privea surprinsă şi confuză. -"Nu îl exmatriculaţi,e ok.Asta e între noi"

-"Camila,asta e agresiune sexuală." zise domnişoara Frey.

-"El e iubitul meu şi am avut puţin chef." m-am încordat când am zis asta şi ştiu că Lauren s-a înfuriat.Ea imediat mi-a dat drumul şi s-a ridicat în picioare.

Probabil că era supărată deoarece îi luam apărarea dar eu nu voiam să fie exmatriculat,era doar frica să mă piardă,o să treacă peste.

El m-a privit şi am văzut cum Lauren se uita la el uimită,atunci el mi-a oferit mâna pentru a mă putea ridica şi am acceptat.L-am privit direct în ochi şi am putut vedea că era speriat pentru situaţie.I-am dat un pupic pe obraz,semnal că a fost iertat.Domnişoara Frey i-a făcut semn profesorului să îl scoată din sală un timp.Am rămas doar eu,Lauren şi ea.

-"Camila,eşti sigură că îmi spui adevărul?" a întrebat domnişoara Frey. -"Din câte am văzut,el te ataca."

-"Nu,cum am spus..." Urgh iartă-mă Lauren! -"Nu ne-am văzut de mult timp şi amândoi ne-am entuziasmat."

Domnişoara Frey m-a privit cu îngrijorare,dar cred că până la urmă mi-a crezut povestea.Nici nu am avut curajul să o privesc pe Lauren.Domnişoara Frey s-a apropiat şi m-a îmbrăţisat. -"Ştii că poţi vorbi cu mine despre orice,bine?" a întrebat,iar eu am dat din cap,s-a îndepărtat şi mi-a spus să plec acasă.Eram chiar stresată de ce o să îmi spună Lauren..

Oh doamne ce am făcut!

----------------------------------------------

Dacă facem destule views şi voturi avem şi pentru mâine capitooool guys ♥
Kisses. :*