Pasiune Ascunsă (CAMREN)

57.Prietene

Cum am ajuns pe strada mea,am decis să o pun la curent cu ceva.

-"Eram aşezată pe un pod într-o zi." am început,privind cu colţul ochiului dacă îmi acorda atenţie.-"Un căţel s-a apropiat de mine şi o fată s-a aşezat lână mine.Am început să vorbim." am zâmbit,amintindu-mi cum a fost.

-"Lasă-mă să ghicesc.Voi două sunteţi împreună acum,nu?" a întrebat evident geloasă.

-"Nu." am negat. -"Ea mi-a povestit că a fost la un adăpost şi a găsit un câine ce nu îi răspundea la atingeri,la iubirea ei...la nimic." asta i-a atras atenţia.-"El mi se părea familiar,foarte familiar,aşa că am întrebat-o dacă pot încerca ceva."

-"Şi..?" a întrebat cu o tremurare în voce.

-"L-am strigat pe nume." i-am spus. -"El a venit fugind spre mine,lingându-mi faţa în timp ce sărea.Era Tiguer." a zâmbit.

-"Mulţumesc lui Dumnezeu." a inspirat.-"Credeam că e pe străzi sau mort." avea mâna pe inimă. -"Aşa că fata aia îl are." a zis,plecând capul.

-"Ea mi-a dat adresa adăpostului după ce mi-a spus de unde îl are,ea a spus că era cu un alt câine,unul alb." i-am evitat întrebarea.

-"Prinţ?" a rămas fără respiraţie.

-"Am mers acolo,întrebând de un bichon alb.Un băiat mi-a spus că era,dar cand am ajuns acolo....cuşca era goală.Mi-a spus că acel câine muşca pe toată lumea ce a încercat să-l atingă şi a fost trimis la eutanasiere.

-"Camila..." a şoptit uşor,întrebându-se cum să mă consoleze.

Acum eram în faţa uşii.Ea încă era tristă din cauza câinilor şi nu mă puteam opri din imaginat ce o să se întâmple când o să deschid uşa.Am pus cheia în broască,am răsucit şi am deschis.Imediat am auzit strigătul lui Lauren şi a căzut în genunchi.Tiguer a început să facă pişu pe ea cum obişnuia,iar Prinţ îşi mişca repede coada, nerăbdător să fie luat de a doua lui mamă.

-"Cum...?"

-"O să-ţi spun înăuntru.Poţi să-ţi dai geaca jos înainte să intri te rog,eşti leoarcă." am intrat aşteptând-o.-"Hai."

-"Doar pune-l la grămada de haine." i-am arătat,a făcut ce am zis şi l-a luat înapoi pe Tiguer după ce s-a liniştit puţin.-"Merg să-ţi aduc o pereche de pantaloni,rămâi acolo,nu vreau pişu pe covor."

Am luat o pereche de pantaloni de fugit,un palton mare şi m-am dus din nou jos.Am zâmbit uşor priveliştii.Era aşezată pe jos cu cei doi câini.A ridicat privirea când m-am apropiat şi i-am oferit un zâmbet.

-"Arată atât de diferiţi,atât de mari."

-"Şapte luni e mult timp." i-am răspuns.-"Pune-ţi blugii în maşina de spălat te rog." i-am spus în timp ce îi dădeam hainele şi mă întorceam ca să îi ofer privacitate.Am auzit un oftat,şliţul,nasturi,după care şi-a dresat glasul.

-"Camera de invitaţi e pregătită aşa că te poţi simţi ca şi acasă." am zis în timp ce urcam scările.Când am ajuns,a rămas în faţa unei camere pe care nu a văzut-o înainte.

-"Mulţumesc Camila." a zâmbit puţin,dar tristeţea încă se putea vedea pe faţa ei.-"Dar eu credeam că o să dorm cu ti..."

-"Tiguer poate dormi cu tine dacă vrei." am întrerupt-o.Câinele s-a apropiat când a fost chemat şi a intrat în camera lui Lauren,în timp ce Prinţ a ajuns în a mea şi am închis uşa după el.

....................

Dormitul cred că e o glumă.M-am culcat şi mă răsuceam prin pat.Nimic nu îmi putea duce gândul departe de faptul că fosta iubire a vieţii mele dormea în camera de lângă.Spun fosta pentru că nu sunt sigură dacă o să reuşesc să iubesc din nou.O bătaie în uşă m-a scos din gânduri.Am închis ochii puternic.Uşa s-a deschis după care s-a închis.

-"Camz...?"

Nu îmi mai spune aşa!!

-"Camz,Tiguer tot plânge la uşă,el vrea să stea cu tine." a şoptit.

Eu am rămas complet nemişcată

-"Camila,nu mă pot descurca cu asta." a oftat şi s-a apropiat.Sunetele pe care le făcea în timp ce se apropia s-au oprit şi dintr-o dată i-am simţit atingerea pe mine.Îmi mângâia faţa,iar eu nu mă puteam opri din tremurat.-"Te rog,nu mă mai evita." tonul vocii ei se auzea rupt.

Încă o dată am evitat-o,în timp ce lacrimile începeau să se extindă chiar şi cu ochii închişi.

Am auzit un oftat şi după s-a aşezat pe jos,lângă patul meu.Doar du-te departe!!

-"Închisoarea a fost oribilă." a şoptit. -"Era întunecoasă şi rece...înfricoşătoare.M-au închis într-o celulă ca pe un animal.Cei ce se ocupau de mine erau homofobi şi s-au bucurat să-mi facă viaţa o mizerie." a oftat.

Am încercat să nu mă încrunt,dar nu am reuşit.

-"Mi-au luat totul,inclusiv asta." am auzit o mișcare,după care decorațiunile brățării sale s-au lovit unele de altele.-" I-am rugat să nu o facă,dar mi-au râs în față.Ei au tăiat-o și au aruncat-o de parcă ar fi un gunoi într-o pungă,cu celălalte lucruri ale mele.Și medalionul.Niciodată nu m-am simțit așa de goală fără acele 2 locuri în locul ăla."

De ce eu eram atât de oribilă?De ce nu îi ofeream nicio consolare deși știam că se chinuia să nu plângă?

-"Primul lucru pe care l-am făcut când am ieșit a fost să merg la o bijuterie să o recuperez.Din fericire lacătul nu a fost rupt,singurul lucru pe care trebuiau să îl facă era să conecteze un metal sau ceva de genul,nu am nicio idee cum" a râs sec.

A avut loc o tăcere...după am auzit..

-"Te iubesc." inima mea s-a strâns dureros când i-am simțit mâinile în jurul meu,strângându-mă cu toare puterile,asta era ceea ce simțeam și eu.-"Niciodată nu am încetat să te iubesc."

Însfârșit mi-am deschis ochii și am privit umbra întunecoasă din fața mea.

-"Nu vreau să spun am făcut asta pentru tine sau am fost la închisoare pentru tine doar ca să-ți fie milă de mine.Eu nu vreau acest lucru pentru că tot ce mi s-a întâmplat în acel loc...scuipături,pumni,palme,lovituri sau umiliri...nimic nu a fost la fel de dureros ca și modul în care te-am lăsat."

Asta a fost tot.Am luat-o de mână şi am tras tare de ea pe pat şi am prins-o între braţele mele.Ei i-a scăpat un oftat,eu ştiam că asta era exact ce avea nevoie în acest moment.Ea m-a privit,deşi eu nu o puteam privi în ochi din cauza întunericului,aşa că am privit spre locul unde am presupus că e.

-"Nu pot suporta să fii aşa cu mine." a oftat,respiraţia ei lovindu-mi dureros buzele dureros

-"M-a durut Lauren." am oftat şi m-am mişcat puţin.

-"Ştiu.Doamne ştiu.M-a durut foarte mult şi pe mine Camz."

Nu am ştiut ce să mai spun.Încă simţeam lucruri pentru ea,dar inima mea era incapabilă să mai cadă în iubire din nou...S-a rupt atât de tare încât nu putea fi reparată din nou.S-a uscat în loc să se repare şi asta a fost ceva la care m-am obişnuit.

-"Te iubesc." a zis din nou,cu speranţa să îi spun înapoi...dar nu am răspuns,nu am putut răspunde.Am auzit un suspin înecat în răspunsul tăcerii mele. -"Putem începe din nou?Mă poţi lua din nou?" a şoptit cu disperare.

-"Cred că..." am închis ochii şi am strâns cearceaful înainte să-i răspund la întrebare.-"Cred că e mai bine să rămânem doar prietene."

Şi cu asta...am distrus-o...Ea s-a ridicat şi a plecat.Un suspin s-a auzit înainte să închidă uşa.

---------------------------------

¯\ _(ツ)_/¯ Care vreţi dedicaţii?