Pasiune Ascunsă (CAMREN)

44.Frustraţie.

Lauren m-a privit fix aproape un an,metaforic vorbind,până ce un zâmbet a început să se extindă pe faţa ei,mă îndoiam dacă să zâmbesc şi eu,dar a fost inevitabil.

Ea s-a îndepărtat şi şi-a sprijinit fruntea de a mea,viziunea mea era puţin înceţoşată,a lui Lauren la fel pentru că amândoua încercam să scăpăm de ceva inevitabil

-"Şi eu te iubesc" a zâmbit şi lacrimile noastre au căzut.Nu am idee de ce asta este emoţional,dar iubirea pe care am simţit-o în acele 4 cuvinte a pus stăpânire pe mine.Nu era ca şi fiorii pe care îi simţeam de fiecare dată când mă atingea,de data asta a fost diferit.Asta...a fost pur şi simplu incredibil,perfecţiune inclusiv.

Am tras-o pentru un sărut şi am îmbrăţişat-o super puternic,fără sā vreau să îi mai dau drumul vreodată,amândouă am plâns împreună.

...................................

Prima zi de şcoală din nou,urgh.Eu am petrecut majoritatea timpului meu liber în jurul lui Lauren şi să mă întorc la şcoală după o săptămână incredibilă era chiar oribil.Timpul trece atât de încet...de ce nu poate fi iulie?Dacă ar fi aşa aş putea să ies însfârşit la o întâlnire cu iubita mea.Începea să mă frustreze faptul că ne vedeam doar în weekend-uri la ea acasă.

În timp ce mă gândeam la asta şi mergeam pe hol spre clasa lui Lauren,m-am întâlnit cu Austin,iar mulţumită tocurilor mele înalte am pierdut echilibrul.Din fericire el m-a prins fix la timp de mâini.

-"Hey,ai grijă" a zâmbit.

-"Îmi pare rău Aus,sunt o neîndemânatică." i-am oferit un zâmbet,dar acel zâmbet a dispărut când am auzit clic clac-ul unor tocuri venind direct spre noi.Am încercat să scap din strânsoare,dar el şi-a dus mâna spre faţa mea şi mi-a pus un fir de păr după ureche.

-"Este ok Mila,nu mă deranjează dacă dai peste mine." mi-a făcut cu ochiul şi însfârşit mi-a dat drumul.

Mi-am dat seama că tocurile s-au oprit când el m-a atins şi doar după i-am auzit din nou.M-am întors şi am văzut-o cu corpul încordat,a trecut pe lângă mine fără să arunce o privire în direcţia mea,mi-am dat seama cum a strâns din pumni şi umerii ei erau lăsaţi.Rahat!!

-"Vii la oră?" Austin a întrebat în timp ce îşi lua cărţile de pe jos.Am dat din cap şi l-am urmărit timidă.

Din fericire ea nu şi-a luat evidentele frustraţii împotriva studenţilor,totuşi,ca să îşi ascundă supărarea,nu m-a privit nici măcar o dată pe parcursul orei.Am încercat să o privesc în ochi când ieşeam din clasă,eu ştiam că ea e conştientă de prezenţa mea,dar nu a ridicat privirea,în schimb a strâns din mandibulă.

Am decis să o las aşa,să îşi revină puţin.Ori ea încerca să nu fie geloasă şi nu reuşea ori ea era supărată pe mine,deşi eu nu am făcut nimic rău.

Am întrebat-o pe Dinah ce să fac când nu am văzut-o pe Lauren la prânz,dar mi-a spus să aştept să-mi vorbească ea prima.Am întrebat-o de ce,iar ea mi-a zis: -"Dacă tu faci prima mişcare,admiţi că eşti vinovată,şi nu este cazul.Nu ai de ce să îţi pară rău." Am dat din cap.

Restul zilei nu am văzut-o pe iubita mea.Acum eram în patul meu,gândindu-mă,nu sunt mesaje,fără apeluri.Nu era puţin cam exagerat?Deja am avut conversaţia despre gelozie,dar ea continua să complice lucrurile şi asta mă deranja.Nu pot să-mi trăiesc restul vieţii atingând-o doar pe ea.

Dintr-o dată,telefonul meu a vibrat.

-Ce voia?-

Uram asta,nici pupici la final,fără emoticoane...este ceva atât de prostesc.Am luat iniţiativa de a rezolva asta.

-De ce eşti supărată?- Aproape imediat am primit un răspuns.

-Nu sunt,doar răspunde-mi la întrebare.-

-Da,eşti clar nervoasă acum- am scris sarcastic

Fără răspuns....

-Nu ştiu ce vrei de la mine Lauren,îţi sunt fidelă,sunt demnă de încrederea ta...Dar nu pot să îl evit pentru restul vieţii mele.-

-De ce nu?-

Dacă aş putea să îmi rup părul din cauza frustraţiei,cu siguranţă aş face-o.Ea mă omora.

-Simt că eşti supărată din cauza asta,eu doar mă gândeam la tine,mi-am scăpat cărţile şi mi-am pierdut echilibrul.El nu a permis să fac cunoştinţă cu asfaltul şi după a luat un fir de păr de pe faţa mea deoarece nu puteam vedea.- Nu ştiu de ce a trebuit să explic asta.

-Altceva?-

-Nu-

-Foarte bine,mulţumesc pentru explicaţie,te iubesc.-

-Şi eu te iubesc,dar...-

Telefonul meu a început să sune,era un apel de la ea.

-"Dar?" a întrebat.

Cred că a auzit că am oftat,şi a continuat.

-"Îmi pare rău.Îmi dau toată silinţa Camz.Doar că nu îmi place deloc de el."

-"Sunt bine,nu te îngrijora." Chiar eram?

-"Bine.Înfine,ce o să faci în seara asta?"

-"Nu sunt sigură,cred că Dinah vine să doarmă."

-"...."

-"Lolo?"

-"Cool" am simţit sarcasmul,dar am decis să nu fac comentarii,nu voiam o altă ceartă.

-"Ea voia să te întrebe ceva" i-am spus.

-"Mm?"

-"Voia să întrebe dacă poate să se transfere la tine în clasă.Profesorul ei predă aceeaşi materie pe care o predai şi tu,iar ei i-ar plăcea să înveţe la acelaşi nivel ca mine..." spune că da!spune că da!

-"Um,pot să vorbesc cu d-na Frey,presupun.Dacă nu se intersectează cu celălalte clase ale ei,nu văd de ce nu."

-"Genial,o să îi transmit,mulţumesc Lolo.Trebuie să plec să mă pregătesc.

-"Pa."

Woah,ăsta nu este un bun rămas bun,trebuia să îi ridic starea de spirit.

-"Aşteaptă aşteaptă aşteaptă!" am strigat

-"Ce?" a răspuns.

-"Te iubesc frumoaso" Hai,asta a fost dulce...trebuia să zâmbească,nu?

S-a auzit un râs pe cealaltă linie.Daaa!

-"Şi eu te iubesc,să ai o noapte frumoasă."

Am zâmbit şi ne-am luat rămas bun.Aşa că,în timp ce o făceam să se simtă specială după ce îi spuneam că o să petrec timp cu altcineva,o să poată să treacă peste...bine...cel puţin pe moment.

---------------------------------
Aici e şi noul capitol,aruncaţi o privire şi cărţii "Sub pielea mea" acum disponibilă pe profilul meu.(zici că fac reclamă la ceva deodorant) :))) Anyway,kisseeees :***