Pasiune Ascunsă (CAMREN)

54.Reuniţi

Urechile lui s-au ridicat şi s-a aruncat pe mine cu destul de multă forţă şi pentru prima dată timp de câteva luni am putut râde.

-"Cum ai făcut asta?" a rămas fără respiraţie.

-"Îl cunosc." i-am răspuns cu un mare zâmbet,însfârşit ceva pentru care merită să zâmbesc.

El îmi ligea faţa şi încerca să îşi bage limba în urechea mea,la fel ca înainte.Amintirile au venit peste mine,inundându-mă ca un tsunami şi eu încercam să-mi păstrez calmul.

-"Bine,se pare că şi-a găsit noul proprietar,normal,dacă vrei să-l iei." a râs.

-"Mi-ar plăcea." i-am răspuns.Am scos nişte bani din buzunar şi i i-am oferit.

-"Nunu,te rog,nu vreau banii tăi."

-"Nu ai idee ce lucru important mi-ai dat,te rog iai." i-am răspuns şi i i-am pus în mână.

M-am întors şi am fugit spre maşina mea,eu încă trebuia să merg după mica mea javră.

-"Mulţumesc!" am strigat.

-"Nu,mulţumesc ţie." a răspuns cu un zâmbet.

M-am oprit şi am fugit înapoi spre ea,oferindu-i aceeaşi hârtie pe care mi-a dat-o. -"Poţi să-mi dai numărul tău?Aşa o să îl poţi revedea." am întrebat.

Ea a dat din cap cu un mare zâmbet şi a început să-şi noteze numărul.

-"Sunt Ally!" a strigat când am scăpat din nou.

-"Camila!" am strigat,în timp ce fugeam cât de tare puteam.Însfârşit am ajuns la maşină,l-am pus pe Tiguer în spate şi am pornit.

.........................

Era el,Tiguer era cu mine!!Eu pur şi simplu ştiam.

M-am îndreptat spre adresa care mi-a zis-o Ally şi m-am oprit la o clădire singuratică...am fugit cu Tiguer înăuntru şi i-am spus băiatului că sunt în căutarea unui bichon alb care a venit deodată cu câinele meu.Băiatul zâmbea în timp ce îl privea pe Tiguer şi m-a dus în partea din spate a clădirii.

Sunetele de lătrat mi-au bombardat urechile şi mi-au cauzat o durere de cap,dar nu mă interesa,eu îl voiam şi pe Prinţul meu înapoi la mine.

-"Ah,el e....aici" s-a oprit în faţa unei cuşti goale,cu faţa foarte confuză.-"El ar trebui să fie aici...La naiba!!"

-"Ce,ce?" am plâns

-"El a fost considerat nesigur pentru vizitatori,deci conform regulilor a fost dus la....eutanasiere." a zis citind un bilet care era lipit pe cuşcă.

-"Ce?!" am strigat,speriându-l pe Tiguer. -"Când?!"

-"Acum o oră." a zis cu tristeţe,dar după i s-a luminat faţa puţin. -"El poate fii încă acolo,hai!"

Am fugit în spatele băiatului şi am dat buzna într-o încăpere unde câinii îşi aşteptau destinul.Am negat să îi privesc în ochi,era înfiorător.Băiatul a căutat prin cuşti şi a văzut una cu eticheta 'Bichon alb' pe ea,dar era goală.

În continuare,băiatul a intrat într-o altă cameră şi a închis uşa.Mă simţeam bolnavă.El ar putea fi mort doar pentru că îi era frică să stea cu altcineva cine nu e mama lui.Am îngenuncheat şi am plâns împreună cu Tiguer,ce cu siguranţă ura să fie din nou aici din modul în care tremura.

Uşa pe care băiatul a intrat s-a deschis,iar asta doar m-a făcut să plâng şi mai tare.

Tipul îl avea pe micul meu Prinţ în braţe,ce doar micuţ nu era.M-am apropiat de el şi l-am luat în braţe,în timp ce el mă mirosea,după care a început să mă lingă pe faţă.

-"Tu cu siguranţă eşti mama lui,eh?El a muşcat le restul.Uite" băiatul şi-a ridicat degetul însângerat,iar eu abia că am râs

-"Îl iau." am zis şi mi-am condus cei doi câini înapoi pe coridor,unde am plătit cu restul banilor pentru Prinţ.-"Mulţumesc mult." i-am spus fericită.El mi-a zâmbit în răspuns şi am ieşit ca să mă întorc la maşină cu cei doi copii ai mei.Am zâmbit în timp ce observam cum bebeluşii mei se jucau pe bancheta din spate şi trebuie să spun că,inima mea s-a recompus puţin.

Viaţa mea...a fost puţin mai simplă după asta.De fiecare dată când aveam unul din episoadele mele de depresie,Tiguer sau Prinţ mă încurajau într-un mod sau altul.Tata s-au bucurat mult şi a început să plângă când am zâmbit odată ce i-am adus acasă.Nu îi plăceau câinii,dar nici nu s-a gândit de două ori să mă lase să-i păstrez pe amândoi,ştia că am nevoie de ei.

Dinah nu a putut să creadă,prima dată când a intrat în camera mea câinii au bombardat-o.Ea i-a văzut în poze pe telefonul meu înainte să se întâmple toate astea.

I-a luat ceva minţii sale că aceşti câini erau a lui Lauren,dar când a făcut-o,m-a îmbrăţişat în timp ce eu plângeam.Eram atât de uşurată să am măcar o parte din Lauren cu mine.

Ei au ajuns în viaţa mea ca să începem din nou.Trebuia să îi fac fericiţi după toate lucrurile prin care au trecut.Da,eu am fost cea care a suferit constant,dar şi ei.Ce se întâmplă cu ei?Tiguer are 2 ani...el a crescut cu ea,să o părăsească dintr-o dată şi să fie aruncat într-o cuşcă întunecoasă trebuie să fi fost înfiorător.

Prinţ a fost căţelul meu,dar el a petrecut atâta timp cu Lauren cât cu mine,de fiecare dată când îl lăsam la ea acasă.Ea era ca şi o a doua mamă pentru el,deşi îl aveam de puţin timp.Îmi amintesc că doar câteva zile după Crăciun ea a dispărut.

Prinţ a petrecut o viaţă de teamă,muşca le orice persoană îl atingea sau se apropia de el.Avea doar 12 săptămâni când Lauren mi l-a dat.

De obicei adăposturile dădeau drumul căţeilor care nu erau adoptaţi,dar multă lume avea interes în Tiguer.Totuşi,mulţumită legăturii dintre cei doi,Tiguer s-a comportat ca un frate mai mare şi protector ce mârâia dacă cineva îl îndepărta de Prinţ.

Cum Ally a reuşit să îl scoată pe Tiguer? asta e un secret,dar îi sunt atât de recunoscătoare,dacă ea nu ar fi fost în locul corect la momentul corect...ei nu ar fi cu mine acum.

Iar eu nu aş avea o mică parte din.....Lauren.

------------------------------------

Aici e noul capitol,eu sunt în excursie cu clasaaa.Kisses guys ♥