Pasiune Ascunsă (CAMREN)

62.Daa!

Niciodată nu am vrut să îmbrățișez pe cineva așa mult în viața mea.Am ținut un ochi atent la Lauren și avea brațele îndoite în timp ce una se juca cu medalionul de la gâtul său.

Îmi era frică de filmul ăla nenorocit și aveam nevoie să-l oprească,dar nu voiam să o deranjez.Sensibila Camila încă o dată.

....Oh rahat se uită la mine.

-"Asta o să te ajute la serviciu." a afirmat.Am făcut o expresie confuză și a continuat.-"Dacă cineva te întreabă cum e filmul,acum le poți spune despre el și să te prefaci că nu ești o fricoasă." mi-a făcut cu ochiul.

-"Gatah!De ce ești așa rea?!" m-am încruntat și m-am îndepărtat de ea.

A râs între dinți.-"Aww Camz,hai aici." a zâmbit,pălmuid locul de lângă ea și deschizând brațele.

Tot ce trebuia să fac era să mă apropii și o să fiu în îmbrățișarea ei....dar de ce corpul meu nu se mișcă?Am văzut cum zâmbetul ei începea să dispară și nu voiam asta.Am închis ochii și am mângâiat spațiul de lângă mine.Ea a luat-o ca o altă oportunitate și a venit spre mine,m-a îmbrățișat,capul meu sprijinit pe acea inimă care bătea sălbatic și corpul meu simțea căldura pe care și-a dorit-o în toate aceste luni de singurătate.

-"Mm,mi-a fost dor de asta." am zâmbit,în timp ce o auzeam inhalând capul și părul meu.-"Miroși foarte bine."

Am rămas liniștită și mi-am sprijinit mâna pe stomacul său,incapabilă de a controla mișcarea degetelor mele,presionând de sus în jos,simțindu-i durul abdomen.Mi-o imaginam în închisoare făcând genoflexiuni,flotări...toată transpirată într-o cămașă ruptă.E rău să mă excit ca o nebună?

-"Ești bine?" m-a întrebat.Eu doar am dat din cap și am închis ochii atunci când m-a pupat pe frunte și am auzit un oftat.-"Doamne...mi-a fost așa dor de tine."

Am ridicat capul și am privit-o în ochi,am văzut multe lucruri.Dorința,iubirea,vulnerabilitatea,tentația...ochii mei oscilau până la buzele ei.Inconștient le-am lins pe ale mele în timp ce îi observam buza inferioară între dinți.

Am închis ochii ştiind drumul pe care să mă îndrept spre buzele ei,mi-am imaginat în tot acest timp ce este pe punct să se întâmple acum.După câteva secunde,am simţit aerul curat,m-am apropiat mai mult de...aerul cald şi după,buzele ei cărnoase peste ale mele.

Ne-am mişcat buzele,niciuna nu pierdea contactul nici măcar pentru o secundă.Mâna mea s-a strecurat până la părul său,iar ea a făcut acelaşi lucru,trăgând de el,mă înnebunea.Am făcut-o şi eu şi i-a scăpat un geamăt.Am descoperit că şi ei îi plăcea.Am zâmbit în timpul sărutul,iar încrederea mea creştea tot mai mult,buzele noastre se separau şi se conectau înapoi imediat,tot mai profund.

Limba mea a intrat în gura ei şi ea imediat a dus un braţ în jurul taliei mele,trăgând de corpul meu fragil cu uşurinţă,aşa că m-am prăbuşit,jumătate pe corpul ei şi jumătate pe pat.Ea şi-a lăsat braţul acolo în timp ce mă mângâia de sus în jos,după s-a strecurat pe sub cămaşa mea şi a făcut un drum pe coloana vertebrală.

Atunci,s-a oprit.M-am întrebat de ce,până am simţit atingerea ei pe fiecare coastă şi pe fiecare os care ieşea în evidenţă,amintindu-mi că sufăr de anorexie.

Am oftat cu putere şi ea s-a îndepărtat imediat.

-"Eşti bine?" a întrebat cu ochii îngrijoraţi şi cu ambele mâni pe faţa mea ca să nu îi pot evita privirea.

-"Îţi e scârbă de corpul meu." i-am răspuns,plecând capul.

-"Ce?" a întrebat surprinsă. -"Nu fii prostuţă,de ce spui asta?Eşti frumoasă." s-a încruntat în faţa neîncrederii mele.

-"Oasele mele ies în evidenţă,pielea mea este uscată,înainte aveam forme şi îţi plăcea aşa." am încercat să ies din strânsoare dar m-a îmbrăţişat cu putere.

-"Hey,ascultă." a zâmbit.-"Eşti bolnavă,e de aşteptat Camz.Dar să nu crezi pentru nimic în lume că sunt dizgustată de corpul tău.Te iubesc,şi câteva oase pe aici,câteva pe acolo nu o să schimbe asta,bine?" m-a pupat pe cap şi m-a privit din nou. -"O să rezolvăm aceste probleme înpreună,promit.Tu o să fii sănătoasă...dar te rog,nu mai spune asta niciodată."

-"Îmi pare rău.-" i-am răspuns şi m-am culcat din nou pe ea,capul meu sprijinit pe stomacul său.

-"Te iubesc." a repetat,jucându-se cu părul meu,se simţea incredibil,relaxant.

-"Ştiu." i-am răspuns.Aveam speranţa să nu o fi rănit că nu i-am spus înapoi,dar în schimb am auzit un hlizit.De asta îmi plăcea aşa mult femeia asta,ea nu mă obliga şi nu mă împingea la nimic.

-"Vrei să terminăm filmul?" a întrebat cu un zâmbet.

-"De fapt....nu." am zis râzând.Ea s-a ridicat şi a stins televizorul,a venit spre pat şi doar m-a privit.

-"Vrei să dormi?Te duc la tine în cameră..."

-"Putem să facem rost de ceva mâncare?" am întrebat.Eu chiar nu voiam nimic,dar voiam să o fac pe Lolo să se simtă mai bine.

-"Sigur."

Am coborât spre bucătărie,iar eu priveam ce este în frigider când Lolo m-a întors,m-a luat în braţe şi m-a pus pe masă.

-"Relaxează-te." a zâmbit şi a luat locul meu la frigider. -"De ce îţi e poftă?"

-"Nu contează." am zâmbit.

-"Hai să încercăm..mm...orez fiert?Cu multe legume ca să te luminez." mi-a făcut cu ochiul şi nu am putut evita să nu îi spun ce era în mintea mea.

-"Deja m-ai luminat."

Lauren m-a privit cu un zâmbet enorm pe faţă şi s-a apropiat.Cu fiecare pas pe care-l da îmi aminteam de cum obişnuia să mă omoare fără niciun efort,doar cu o privire,cu mirosul ei....ea.Am închis ochii şi am simţit o îmbrăţişare,era delicată dar strânsă,destul de strânsă încât să mă facă să ştiu că nu o să mă mai lase singură niciodată.Ea o să rămână cu mine şi de îi convine şi de nu.

-"Îmi placi." am şoptit pe gâtul ei,zâmbind forma în care i s-a făcut pielea de găină.-"Şi vreau să încerc din nou cu tine,Lolo."

M-a îmbrăţişat şi m-a strâns,la fel ca mine,ea nu voia să-mi dea drumul.Mi-am simţit umărul umed...lacrimile ei.

-"Nu plânge prostuţo,trebuie să spui Daa!" am râs.

-"Daa!" a răspuns între lacrimi şi s-a râs de ea.S-a îndepărtat de mine după un timp şi m-a pupat pe frunte,până ce şi-a sprijinit capul de al meu. -"Mulţumesc iubirea mea."

-----------------------------------------------
♥ *nu ştiu ce să scriu aici*