Iubirile lui Aman

Capitolul 9

Aman nu așteptase să plece Samira ca el să se întoarcă în casa lui William Martin. Singurul lucru care-l îngrijora puțin era faptul că în aceste zile se dezobișnuise puțin de la „Harry" și felul de a fi al acestuia. În principiu, decise să se întoarcă de dragul lui Scarlet sau mai bine zis datorită curiozității sale în legătură cu fiica cea mică a lui William.  Era atras de nou și necunoscut, iar Scarlet mirosea încă a nou deoarece nu-i descifrase încă felul de a fi. 

Își aminti în pragul ușii că William este plecat în străinătate și cel mai probabil urma să lipsească câteva zile. La gândul acesta zâmbi pentru sine. Mai bine, cel puțin nu îl va avea și pe el pe cap. Se opri puțin asupra propriului entuziasm, până la urmă, William era motivul pentru care el se afla acolo. Înainte de a intra în casă, își dădu jos ochelarii de soare și ascunse pachetul de țigări.

Scarlet lăsă imediat la o parte cartea pe care o citea înainte ca el să apară în peisaj și se grăbi să-l întâmpine. Când ajunse la mai puțin de trei metri de el, se opri în mijlocul pasului și se intimidă, neavând idee ce ar trebui să-i spună sau de ce s-a ridicat de pe canapeaua aia. Deși, el era mai mult decât obișnuit să fie în preajma femeilor frumoase și putea rupe oricând tăcerea incomodă, prefera să tacă și s-o fixeze cu privirea, așteptând să spună ea ceva. Îi plăcea să privească oamenii  cum se luptă cu emoțiile lor, mai ales când era conștient că el este cauza acelor stări. Scarlet era nebună după el, cu toate că abia schimbaseră câteva cuvinte.

—Bună, îl salută într-un final și apoi, de parcă cineva i-ar fi comandat asta, schiță un zâmbet vag, care după câteva secunde se lărgise, dezvelindu-i dinții albi.

—Bună, răspunse Aman la rândul său și o privi lung, lucru care o intimidă pe fată și mai tare. Deranjez?

—Nu, de ce?

—Pari încordată, o tachină el doar de dragul de a o face să se simtă și mai stupid.

—Ți se pare, șopti ea, dar evită contactul vizual.

Scarlet apoi îl asigură că este bine venit și se întoarse la cartea ei, probabil sperând să nu fi dat dovadă de prea multă transparență. Prea târziu, Aman aflase tot ce spera să afle. Scarlet era topită după el și nu era deloc pricepută la a ascunde asta. Dacă intuiția nu-l înșela, și de cele mai multe ori nu o făcea, părea că are probleme și cu încrederea în sine. Era toată roșie și încordată în timp ce discutau și nici măcar nu se apropiase de ea. Aruncă o privire spre fată și constată că aceasta se întoarse la citit. Regretă doar că nu o întrebase dacă sora ei e acasă. Plănuia să caute printre lucrurile lui William. Pe ea putea s-o prostească ușor, dar cu Arabella nu era așa de simplu. Comparându-le pe cele două surori, ajunse la concluzia că într-adevăr, cea mare era mai tupeistă și probabil ar fi putut să se distreze cu ea mult mai bine, dar Scarlet era mai interesantă. Aman avea ceva experiență în spate, dar nu prea întâlnise fete timide și nesigure, și când le întâlnea, e ignora deoarece considera că nu are ce să facă cu ele. Își aminti de Maya, ea era destul de nesigură și plângăcioasă, dar parcă într-un mod diferit.  Oricum, Maya era o idioată și chiar dacă fizic îl atrăgea, nu i se părea deloc interesantă ca persoană.

Văzu ușa de la camera Arabellei deschisă. Încercându-și norocul, aruncă o privire înăuntru și fericit constată că  nu e nimeni acolo. Știa că acesta e momentul lui și se strecură în camera lui William.  Încuie ușa în urma sa, nevrând să riște și privi în jur, încercând să-și dea seama unde ar trebuie să se apuce de căutat posibile informații. Îngenunche lângă noptieră și trase sertarul. Era plin ochi cu hârtii aruncate una peste alta, prăfuite și rupte pe alocuri. Nimic nu atrase atenția. Erau toate de la universitate. Se opri asupra asupra unui carnețel. Îl deschise și începu să-l răsfoiască. La început, nu observă nimic interesant, dar apoi văzu aceeași  adresă scrisă de vreo șase ori în ultimele trei luni. Nu avea o memorie foarte bună și nu-și permitea nici să rupă foaia din carnețel, așa că scoase rapid telefonul și făcu o poză.