Iubirile lui Aman

Capitolul 19

Imi pare rau de lipsa diacriticelor din ultimul fragment si eventualele greseli. Am ceva probleme cu tastatura. Multumesc de intelegere

—Povestește-mi totul, Yami, de la A la Z, o rugă Emily pe un ton entuziast. Cum a fost?

—Vai, nu trebuia să mă fi dus la întâlnirea aceea, se plânse Yaminah.

—De ce, s-a purtat ca un dobitoc? Dacă e așa, o să-l..

—Nu, o opri Yaminah, crede-mă, aș fi preferat să se comporte ca un dobitoc. Se purtase foarte frumos cu mine și...cred că mă îndrăgostesc.

Ochii lui Emily sclipiră la auzul acestor cuvinte pe care voia așa de tare să le audă. Încă din clasa a unsprezecea, era sigură că Yaminah și Alec ar face un cuplu perfect, dar abia acum avusese ocazia să-și bage puțin mânuța și nasul în ceea ce Yaminah numea destin și să facă mici modificări pe acolo.

—Asta e minunat! 

—Nu e. În cazul în care ai uitat, eu trebuie să mă mărit cu altul, îi reaminti Yaminh și se strâmbă. Nu dorise niciodată rău nimănui, dar cât își mai dorea ca Omar ălă să-și rupă gâtul și implicit să rupă și logodna. I se părea o prostie tradiția asta. Avea prietene în Algeria, în Maroc și chiar și în Tunisia. Numai vreo două se aflau în situația ei, restul avea toate iubiții pe care ele însele și i-au ales.

—Ieri m-am întâlnit din nou cu el. Am ieșit la o plimbare și la un moment dat, m-a prins de mână.

Yaminah se opri din povestit când văzu încântarea atât de neadecvată a prietenelei sale care nu putea să înțeleagă gravitatea lucrurilor.

—Emily, revino-ți. Nu e nimic magic în asta. Nu e un vis, eventual e un coșmar. Nimic mai mult.

Emily dădu ochii peste cap și își aranjă o șuviță rebelă, ieșită din coada de cal.

—Bine, da, e absolut îngozitor, ca o ciumă, ca virusul Hiv, ca foamea, dar te rog povesteșe-mi mai multe despre această tragedie.

Yaminah își încrucișă brațele la piept, nefiind deloc amuzată de gluma proastă și lipsită de orice fel de gust.

—Te rog, continuă, o imploră Emily din nou.

—Bine, zise în cele din urmă.  După ce m-a prins de mână, am încercat să mi-o retrag, dar pur și simplu nu am putut. Ceva nu m-a lăsat, spuse pe un ton îngrijorat. Apoi, s-a apropiat de mine și a încercat să mă sărute.

—Ce?! exclamă Emily și își făcu vânt. L-ai sărutat?

Yaminah îi făcu semn să tacă, dar era prea târziu. Aman tocmai intrase în cameră și privi curios spre cele două.

—Nu găsesc cheile de la mașina tatei. Le-ai luat tu?

Yaminah răsuflase liniștită.

—Nu, Aman, nu știu unde sunt, răspunse natural.

—Bine. Cine trebuia să sărute pe cine?

Expresia relaxată a fetei, se schimbă îndată. Înghiți în sec și se întoarse spre EmilY care dintr-o dată, zâmbi larg.

—Pe mine, zise ea fericită. Un tip m-a sărutat pe mine.

—A, păi cine nu te-a sărutat pe tine?

Emily înghiți comentariul, bucuroasă că reușise s-o scoată pe Yaminah din bucluc. Apoi, Aman le făcuse cu mâna în treacât și se făcu dispărut.

—Cât de nesimțit e fratele tău.

—Recunoaște și tu că are dreptate. Cine nu te-a sărutat pe tine?