Iubirile lui Aman

Capitolul 7

Cei care cititi Iubirile lui Aman... Va anunt ca in maxim 14 zile voi sterge cartea. Am tinut sa va informez, deoarece ar fi fost o dovada a lipsei de bun simt si de respect fata de voi, cei care imi sunteti alaturi in aceasta calatorie scriitoriceasca. Iubirile lui Aman nu mai corespunde deloc nivelului meu de scriitor amator. Am evoluat, m-am maturizat, am realizat, mai ales, ce impact negativ ar putea sa aiba un personaj ca Aman sau chiar un personaj ca Scarlet, asupra adolescentelor de 15 ani.Acum, la 23 de ani, nu mai scriu doar de placere, ci scriu, pentru ca pe langa pasiunea mea nemarginita, mai vreau ceva: sa transmit un mesaj, sa fac o schimbare in bine. Iubirile lui Aman, desi nu a fost niciodata scrisa ca un exemplu de " Relationship goals", ar putea fi interpretasa asa. Nu imi doresc acest lucru. Nu este nimic frumos, magic, poetic, intr-o relatie ca aceea a lui Aman si a lui Scarlet. NIMIC. NADA. Nu este nimic artistic intr-o relatie abuzivă, toxica...Imi cer iertare celor care au apreciat aceasta carte. Poate o sa va simtiti "tradati". Daca nu o retrag in ciorne insa, ma voi trada pe mine însămi. Nu mai rezonez cu aceasta poveste, cu aceste personaje, si, cu siguranta nu vreau sa ma reprezinte pe mine ca si scriitoare. Pe wattpad las Rothchester- Suveranii Banilor, Iubind pe ritmuri africane, Regi fără coroane si Vinul razbunarii.Multumesc pentru (o eventuala) intelegere. Va multumesc tuturor ca sunteti alaturi de mine! Orszag Cynthia

No matter how old we are age is just a number

It's never too late to loveTo reach or care for each other

To forgive a brother, or to find a lover

Life is a mystery waiting to be discovered

Scarlet Martin era tocmai așa cum și-o imaginase Aman după ce ascultase poveștile lui William și ale bucătăresei. Ceva mai mică de statură decât sora ei, dar cu siguranță la fel de frumoasă. Spre deosebire de Arabella, ea îl întâmpină bucuroasă și îi întinse mână.

Nu semăna deloc cu sora ei mai mare. Scarlet avea  pielea mai deschisă la culoare, iar trăsăturile ei erau mult mai fine.

Îi eliberă mâna din strânsoare, dar nu rupse contactul vizual și observă cu amuzament că fata se înroșise puțin.

—Îți place la noi, Harry? Îl întrebă cu un zâmbet larg și sincer.

—E mult mai bine ca în stradă.

—Pot pune pariu, mormăi Arabella care venise și ea între timp.

Auzi comentariul și și era destul de sigur că asta era și intenția ei, dar de data asta nu voia să-I dea satisfacție și pur și simplu o ignoră. Nu putea să-și explice de ce, dar avea impresia că Arabella va fi cea mai ușor de manipulat și prostit.

—Domnule Martin, I se adresă el bărbatului care se chinuia să deschidă o sticlă de suc. Voi lipsi vreo două zile, sper că e în regulă.

William puse sticla la o parte și dădu din cap puțin confuz.

—Cu siguranță, dar unde pleci?

—Vreau să mă întâlnesc cu niște prieteni.

Confuzia de pe chipul lui William dispăru cu totul. Își dădu acordul din nou și se întoarse la capacul încăpățânat.

Își luă la revedere și ieși din încăpere. La câteva secunde distanță, Arabella ieși și ea.

Se întoarse întrebător spre ea, dar rămase tăcută.

—Dacă n-ai de gând să vorbești, n-am de unde să știu ce vrei să spui.

—Poate nu vreau să spun nimic, replică făcând o grimasă.