Iubirile lui Aman

Ultimul Capitol

  Just gonna stand there and watch me burn
But that's alright, because I like the way it hurts
Just gonna stand there and hear me cry
But that's alright, because I love the way you lie
I love the way you lie   ( Rihanna,  Eminem- Love the way you lie)

— Trebuie să pleci de aici, îl anunță Scarlet imediat ce reuși să scape de William. Tata era să intre înăuntru, dacă telefonul lui nu ar fi fost chiar lângă intrare ar fi pășit în sufragerie.

—Și ce? făcu Aman indiferent și își așeză copilul în poală. Am acest drept, am venit să-mi văd copilul și femeia. Ai numele meu ai uitat? Știi ce greutate are în lumea întreagă.

— Știu, mormăi ea și se așeză în celălalt fotoliu, lăsându-și capul în palme. Te rog, pleacă, zise în șoaptă.

—Ți-e frică să nu-mi cedezi? Ești conștientă cât de ușor mi te-ai dărui din nou, nu-i așa?  Puse copilul înapoi în fotoliu și păși spre ea. Scarlet, i se adresă pe o voce aproape melodioasă și-i ridică bărbia cu degetul mijlociu, uită-te la mine, scumpo. Fata ridică privirea și simți o stranie senzație în stomac, vecină cu durerea fizică. Emoția generată de contactul vizual era mult prea intensă. Vru să-și lase ochii în jos, dar el îi ordonă să-i ridice. I se supuse imediat. Voi pleca imediat, îi zise pe un ton serios, lăsând ironia și jocurile la o parte, dar vreau să-mi răspunzi la o întrebare. Ești fericită?

Scarlet privi în gol, meditând asupra întrebării, nu asupra răspunsului. Răspunsul îl știa prea bine, dar nu înțelegea de ce pe el îl interesa asta. La urma urmei,  niciodată nu-i păsase de starea ei psihică.

—Nu, răspunse sătulă de jocuri. Nu mai avea niciun rost să o facă pe femeia puternică. Nu în fața lui. Era o mamă puternică care își creștea singură fiul, una care nu cedase psihic în urma înmormântării propriului copil, dar ca femeie era slabă.

— De ce nu ești fericită?continuă el mângâindu-i obrazul fin pe care se scurse în momentul acela o lacrimă. Aman i-o șterse cu degetul mare și își repetă întrebarea.

— Pentru că m-am abandonat pe mine, răspunse și strânse pleoapele cu putere, după care deschise ochii brusc pentru a împiedica alte lacrimi să iasă la lumină. Toată viața mea se învârte în jurul altora. Mereu a fost așa și mereu va fi așa. Chiar și atunci când îi sfidam pe ai mei, nu o făceam pentru mine, voiam doar să-i enervez pe ei. Sunt mereu într-o continuă reacție la ceea ce se întâmplă în jurul meu și nu am timp să-mi clădesc o viață interioară.

— Dacă rămâneai cu mine, erai mai împlinită, zise el cu fermitate vrând să se asigure că este convingător. Nu pricepea aproape nimic din dramele ei de femeie rănită și deprimată, dar nici nu încerca să înțeleagă. Voia doar ca ea să creadă orbește tot ce urma el să-i spună. Trebuia s-o câștige cu orice preț, avea nevoia ca ea să se întoarcă acasă. Avea nevoie de asta ca de apă. Dacă eșua, orgoliul său și așa rănit, avea să se facă scrum.

—Împlinită, cu tine?! Mă înșelai, mă umileai, mă loveai, mă... nici nu are rost să continui că mai rău îmi fac. 

—Scarlet, rosti el jucându-se detașat cu o șuviță din părul ei castaniu, ție asta îți făcea plăcere. Dacă veneam acasă și era totul în regulă, ție nu-ți convenea. Tu făceai tot posibilul să mă superi numai să-mi dai motive să te iau de păr. Aman era conștient că cea ce spune nu este tocmai adevărat, deși o urmă de acuratețe sigur exista acolo. Observase acest lucru în cei cinci ani de conviețuire. Scarlet era genul de persoană căreia îi era bine, doar când îi era rău. De aceea nu era fericită cu Emilian. Nu avea parte de aventuri cu el, de pericol, de conflicte.