Iubirile lui Aman

CAPITOLUL 1

Am decis sa repostez cartea. Vreau sa transmit un mesaj, însă.  Iubirile lui Aman nu mai corespunde deloc nivelului meu de scriitor amator. Am evoluat, m-am maturizat, am realizat mai ales, ce impact negativ ar putea sa aiba un personaj ca Aman sau chiar un personaj ca Scarlet, asupra adolescentelor de 15 ani. Acum, la 24 de ani, nu mai scriu doar de placere, ci scriu, pentru ca pe langa pasiunea mea nemarginita, mai vreau ceva: sa transmit un mesaj, sa fac o schimbare in bine. Iubirile lui Aman, desi nu a fost niciodata scrisa ca un exemplu de " Relationship goals", ar putea fi interpretata asa. Nu imi doresc acest lucru. Nu este nimic frumos, magic, poetic, intr o relatie ca aceea a lui Aman si a lui Scarlet. NIMIC. NADA. Nu este nimic artistic intr-o relatie abuzivă, toxica... Nu mai rezonez cu aceasta poveste, cu aceste personaje, si, cu siguranta nu vreau sa ma reprezinte pe mine ca si scriitoare.
Momentan lucrez la Suflete Ofilite si la Nu e loc de voi în lumea noastră si as aprecia o parere.
Va multumesc tuturor ca sunteti alaturi de mine!
                                            Cynthia

La medie e Aman..daca vi-l puteti imagina fara chestia aia pe cap...ar fi chiar super(thumb up) Cartea, in special acest capitol trebuie editat. Mulțumesc de înțelegere!

Cei șapte bărbați îmbrăcați în costume fine, stăteau ușor plictisiți în jurul mesei din biroul lui Ahmad Al-Fayed. Încăperea era cufundată în fumul ce ieșea din trabucurile bărbaților. Ahmad  însuși fu epuizat. Renunțase la postura dură și își susținu obrazul cu pumnul. Situația părea fără ieșire, avu impresia că se pierduse într-un labirint încurcat cufundat la rândul său în beznă.

—De ce nu-l capturăm pur și simplu? Sugeră Ali Saeid, rupând tăcerea instalată deja de câteva minute bune.

—Sunt sute de oameni în afacerea asta, poate chiar mai mulți.  Nu e o rețea obișnuită. Fetele sunt transportate în alte țări fără absolut nicio problemă. Alții care fac asta se ascund, ei nu.

—Ești sigur că Martin are un rol important? îl întrebă Ali din nou.

—Nu am spus niciodată că are un rol important, dar e veriga slabă, verigele slabe sunt mereu cheia la orice. Nu știu care e rolul său și prea puțin mă interesează. Poate îi ajută să se ascundă de autorități, poate e un asociat. Normal că nu e vreun membru valoros, pufni Ahmad, întrebându-se cum poate fi cineva atât de idiot încât să bănuiască așa ceva. Îl urmăresc pe William de patru luni, îi știu deja pe de rost istoricul. Nu e un individ de care să ne fie teamă. E un profesor la  o facultate de prestigiu. Își ocupă timpul numai cu activitățile academice. E văduv și are două fiice, de douăzeci și doi, respectiv șaptesprezece ani.

—De ce nu le propui să te facă și pe tine asociat? În felul acesta rezolvi problema fără prea multă vărsare de sânge și obții bani frumoși, sugeră Mohammed.

Ahmad îi fulgeră cu privirea.

—Eu vreau rețeaua numai pentru mine, s-o împart cu oamenii mei, răbufni iritat de capacitățile mintale ale celor care îl înconjurau, nu cu americanii ăștia împuțiți! Poate sunt ei protejați de imunitate, dar oamenii aceștia nu se tem de justiție, ci de pierderea respectului din partea publicului. Din câte am înțeles, există printre ei administratori de ONG-uri, chiar și activiști pentru drepturile femeilor. Nu-i pot amenința cu închisoarea, dar îi pot face să tremure dacă le dovedesc că reputația lor se află în palma mea.

—Și cum vrei să dovedești asta?

—Deocamdată nu știu , sunt obosit și mi-e foame, dar mă gândesc eu la ceva.