Iubirile lui Aman

Capitolul 44

  It ain't right with love to share
When you find he doesn't care for you
It ain't wise to need someone
As much as I depended on you

It's a heartache
Nothing but a heartache
Hits you when it's too late
Hits you when you're down  ( Heartache-Bonnie Tyler)

Doctorul îl trimisese acasă după numai două ore. Rana era destul de adâncă, dar nu exista risc de infecție. Totuși, i s-a interzis să se ridice din pat pentru următoarele patru săptămâni. Această interdicție i-a dat lumea peste cap. Niciodată nu stătu în pat mai mult de câteva zile și acele rare ocazii se datorau unei gripe sau răceli. Cum avea să facă față, cum avea să fugă de Scarlet, să se ocupe de afaceri, să se întâlnească cu Irene?

—Ai aflat cine a încercat să mă omoare? își întrebă tatăl imediat ce acesta intră în dormitorul lor. Scarlet se ridică de pe marginea patului, vrând să plece, dar Ahmad o prinse blând de braț. 

—E în regulă, poți să rămâi. Dacă nu erai tu, Aman ar fi fost mort acum. Scarlet se întoarse spre soțul său cu un reproș mut în privire. Nu spuse nimic, îi lăsă pe cei doi să-și continue discuția.

—Individul care a tras în tine, a tras și în portar, ceea ce pentru mine e o dovadă clară că acesta a fost un trădător, poate chiar spion și au vrut să șteargă toate urmele  Dar apoi, Scarlet l-a omorât pe tip, zise cu o urmă ușoară de umor și simpatie față de nora sa.  Prin urmare nu avem nicio pistă, dar fii sigur că voi face „curat" în casa noastră. Până mâine cu siguranță voi afla dacă mai avem spioni printre noi.  Sper din toată inima să nu fiu nevoit să omor mulți oameni.

Aman dădu din cap, mulțumit, dar în același timp îngrijorat.

—Scarlet, i se adresă el pe alt ton, mâine să nu o scoți pe Fadilah din casă, nici măcar în curte. Siguranța ei va fi pe primul loc.

—Fără îndoială, răspunse Ahmad în locul lui aranjându-și cureaua de la pantaloni. Nepoata mea e pe primul loc. Te asigur că nu ai de ce să te îngrijorezi, va fi ca într-o bulă de cristal.

Ahmad îl bătu apoi ușor pe umăr și ieși din cameră. 

—Păreai destul de credibilă azi, o tachină în timp ce ea îi schimba bandajul. Pentru o clipă chiar am crezut că ai fi în stare să mă omori. Scarlet îl ignoră, încercând să se concentreze la munca ei, dar Aman nu avea de gând se se oprească.

—Sunt curios, după ce m-ai fi omorât, unde te-ai fi dus, ce-ai fi făcut? Atunci ridică în sfârșit privirea de la genunchiul lui bandajat și bărbatul zâmbi, satisfăcut.

—Nu te-am omorât, ce contează ce ar fi fost dacă aș fi făcut-o, mormăi Scarlet și vru să se ridice, dar Aman o prinse de cot.

—Ce naiba vrei? se răsti la el și se smulse din strânsoare. Ai chef de joacă?!

—Da, răspunse el indiferent. Chiar am chef de joacă. Mai vrei să divorțăm? întrebă zâmbind cu subânțeles.

—Momentan vreau să mă lași în pace să termin ce am de făcut. Vreau să mă culc, a fost o zi grea, probabil cea mia grea din viața mea. Am ucis un om. Am ucis un om ca să-l salvez pe cel care mă ucide pe mine.

—Iar drame feministe? dădu el ochii peste cap și aruncă plictisit perna în ea. Nu mă impresionezi, știi?

—Da, știu zise ea zâmbind tristă și făcu înconjurul patului. Se băgă sub pătură și stinse veioza. Mormăi un „noapte bună" fără să-l privească măcar și închise pleoapele obosite și grele.