Iubirile lui Aman

Capitolul 45

Scarlet îi lăsase singuri pe Aman și pe tatăl său. Era sătulă de tot ce se întâmpla în viața ei. Visele ei adolescentine erau destul de paralele, iar uneori chiar opuse cu realitatea pe care o trăia. În ziua aceea, însă nu comportamentul lui Aman o măcina, ci al ei. Era destul de sigură că fusese măcinată de vină mai tare cu câțiva ani în urmă când zgâriase mașina Arabellei decât era acum, după ce omorâse un om. Se forța să-i pară rău, trăgea cu ghearele de sentimentul de vină pe care ar fi trebuit să-l simtă, dar totul o lăsa rece.

Își petrecuse restul din zi plimbându-se prin magazinele din mall. După numai câteva ore  sparse o mie de dolari. Nu cumpărase foarte multe pentru ea, ci pentru Fadilah. Era hotărâtă să investească totul în fiica ei; timp, bani, energie. Cu ultima, nu stătea prea bine, dar își promisese că va lucra la asta. Voia ca fiica ei să fie mereu îmbrăcată frumos, să aibă cei mai la modă pantofi și se interesase și de cărțile pentru mămici. Voia să spargă acel stereotip stupid cum că femeile prea tinere nu sunt în stare să educe copii pentru că se ocupă numai de sine. Ea nu și-ar fi abandonat corpul niciodată, dar nici pe Fadilah nu avea de gând s-o ignore sau neglijeze. 

O sunase pe Kay, o prietenă de familie pe care o cunoscuse la ziua lui Ahmad. Era una dintre puținele figuri feminine din cercul lor pe care o agrea fără probleme. Kay era o femeie de douăzeci și trei de ani, pentru care cariera era totul. Scarlet o invidia, dar de fiecare dată își repeta același lucru „Eu am ales viața asta."

          Kay renunță la ochelarii de soare și îi sărută obrajii lui Scarlet. Ca și cum ar fi simțit că ceva nu e în regulă la ea, se îndepărtă puțin pentru a o privi mai bine și întrebă îngrijorată:

—S-a întâmplat ceva cu tine?

—Nu, răspunse mecanic, dar cu zâmbetul deja învățat, pe buze. Kay își aranjă o șuviță din părul blond, natural, mereu aranjat cu peria și își lăsă capul la o parte.

—Pari tristă, zise cu emoție și apoi se așeză la masa rotundă din colțul cofetăriei.

—Exact, ți se pare. Sunt bine, totul merge perfect. I-am cumpărat Fadilei niște haine. Abia a trecut de un an, dar deja are stilul propriu, râse Scarlet cu sinceritate. Se strâmbă când o îmbrac cu pantaloni, vrea doar rochițe și fustițe. Îi plac pantofii din lac și cordeluțele strălucitoare. 

—Fiica ta e o divă, clătină Kay din cap și gustă din înghețata de mere a lui Scarlet după care merse să-și comande și ea. În timpul ăsta, Scarlet își rătăci privirile în gol și căzu pe gânduri. Nu voia s-o transforme pe Fadi într-o divă, așa cum glumise prietena ei, dar cu siguranță va lucra din greu să facă din ea un copil care emană încredere în sine și forțele proprii. Nu voia ca Fadilah să simtă tot ce simțea ea când era copil și adolescentă. Nu voia să se compare mereu cu alții, să se considere inferioară, să nu știe să ia decizii singură sau și mai rău, să creadă că nu este în stare să ia decizii singură. Trecuse atâta timp de când nu-și văzuse tatăl și sora, dar nu-i lipseau deloc. Era convinsă că o iubeau și ea îi iubea pe ei, dar poate în cazul lor o „iubire la distanță" era cea mai potrivită. Dacă cineva o întreba de familia ei, gândul o ducea la Aman, Fadilah, Yaminah, nu la William sau Arabella.

      Se întoarse acasă seara târziu. Ahmad o văzu intrând pe ușă cu pungile pline de haine, dar nu comentă. Scarlet merita asta și avea nevoie de o pauză. Se apropie de socrul său, cu pași nici prea mari, nici prea mici, călcând mai mult pe vârfuri, oferind priveliștea, portretul unei femei fragile, dar într-un sens bun, aproape poetic. Ahmad observase demult acea feminitate specifică pe care o emana Scarlet. Dar ce îi atrăsese atenția cu adevărat erau momentele în care eleganța gesturilor ei atingea apogeul. Niciodată nu-și ținea bărbia mai sus și spatele mai drept ca atunci când se simțea amenințată sau umilită. Feminitatea ei avea ceva dramatic în ea. Nu era ușor pentru cineva de nici douăzeci de ani să-și poartă durerea cu așa de multă mândrie. Scarlet într-adevăr își afișa slăbiciunile sub forma unor medalii.