Iubirile lui Aman

Capitolul 55

Dar Aman nu o mai contactase până atunci și trecură două luni de la incident. Nu mai primise nicio veste de la el, niciun telefon sau mesaj. Pe de o parte, acest lucru reprezenta o mare ușurare pentru ea, deoarece de data asta era sigură că nu mai există cale de întoarcere și că într-adevăr între ei totul se terminase. Acest gând însă, o întrista enorm. Nu era fericită cu Aman, dar ajunsese în timp să-l considere familia ei; De fiecare dată când William intra în camera ei, o găsi în aceeași stare și de multe ori în aceeași poziție: stând ghemuită în fața geamului, privind îl gol. Nu mai plânsese de mult, pentru că pur și simplu nu mai avea nici lacrimi și deseori se simțea goală pe dinăuntru.

-Scarlet, hai să te duc la doctor, îi zise William punându-i o mână pe umăr. Scarlet privi în sus la chipul călduros al tatălui său și dădu din cap încet.

- Imediat, replică ea și-și întoarse privirea spre peisajul de-afară. „Cum voi putea trăi fără el și fără Fadi?"

Pentru a putea supraviețui pe plan psihic, decise că se va dărui cu totul acestui copil pe care-l purta în ea. Cu puțin timp în urmă, aflase că va naște un băiat și în ciuda insistențelor lui William și a nemulțumirii acestuia, refuzase să-i pună un nume american, fiind de neclintit în decizia ei de a-l numi Nadir Saleh.

- Știi, începu el precaut în mașină. M-am întâlnit cu Andy azi și i-am zis că te-ai întors acasă. Mi s-ar părea foarte...

- Încetează, îl opri Scarlet deja iritată. Nu vreau să aud de mucosul ala.

- Dar Scarlet, de ce nu vrei să-i dai o șansă? Vrei să fii mamă singură? Sunt sigur că s-ar însura cu tine.

- Tata! Hai să clarificăm un lucru: Dacă aș fi pe o insulă pustie, doar eu cu Andy, m-aș împrieteni cu un delfin. Aman nu are nicio treabă cu Andy. Dacă nu era Aman, era altul sau poate nu era nimeni, în orice caz aș prefera să mă călugăresc, decât să mai am de-a face cu el.

William ridică mâinile în semn de pace și predare și nu mai zise nimic. Porni radio-ul ca să facă liniștea aceea apăsătoare mai ușor de suportat și se concentră la drum. Deși se întoarse acasă, Scarlet nu mai era Scarlet. Nu mai rămase aproape nimic din fiica lui. Abia de schimbau câteva cuvinte pe durata zilei. Scarlet vorbea des la telefon cu vechii ei prieteni pe care îi cunoscuse prin Aman și față de el nu se deschidea deloc.

O săptămână mai târziu îi ceruse lui Aman divorțul oficial. Își luase un avocat bun așteptându-se la un scandal de proporții. Nu rămase deloc surprinsă când în ziua în care trebuia să se prezinte la tribunal, el nu veni. În schimb, în locul lui se prezentă Rasheed. Se bucura să o revadă. O felicită că arată foarte bine și că nu mai e un schelet învelit în piele. Scarlet cu greu se abținu să nu întrebe ce face Aman și dacă își revenise măcar puțin.

- Aman e de acord cu divorțul și cu orice cerință de-a ta, aruncă el bomba și Scarlet nu-și mai putea reveni din șoc. Își lăsă capul într-o parte, îngustându-și pupilele nefiind sigură că auzise bine.

- Doar nu vorbești serios...

- A zis că atâta vreme cât nu trebuie el să se prezinte la tribunal, semnează tot ce vrei. Are o singură cerință de la tine: să-ți păstrezi numele Al Fayed.

- De ce vrea asta? întrebă Scarlet confuză și din reflex își duse mâna la baza gâtului.

- Pentru că, citez: „Vrea să-și lase semnătura pe tine o viață întreagă." Indiferent dacă te vei recăsători sau nu, îți lași numele lui. A, și încă ceva: Mai are o condiție pentru a fi de acord cu tot ce prevede legea.

- Care anume? întrebă Scarlet și înghiți în sec.

- Aceea să nu fie nevoit să te mai vadă vreodată.