Iubirile lui Aman

Capitolul 18

Când terminase Aman cu ea...sau ea cu el, nici măcar nu știa care avea treabă cu care la urma urmei, abia de se mișca.  O durea gâtul, spatele, abolut tot corpul. Nu voia decât să ajungă în camera ei, să facă un duș și să se culce.

Încuiase ușa în urma ei, vrând să se asigure că nimeni nu va intra peste ea și se prăbuși pe covorul moale din mijlocul camerei. Deși era hotărâtă să facă mai întâi un duș, să îmbrace un halat de baie pufos și abia apoi să se culce, pleoapele îi deveniseră extrem de grele și ațipise acolo, pe podea. Somnul, însă îi fu tulburat de o ceartă aprinsă dintre Arabella și bucătăreasă. Scarlet strânse pleoapele iritată, dar pe de altă parte se și bucură că nu dormise prea mult în propria mizerie. Își trecu de câteva ori degetele prin părul ciufulit și apoi, sprijinindu-se de pat, se ridică cu greu și târându-și picioarele după ea, înaintă spre baie.

Spre ușurarea ei, avea prosopul pregătit și halatul de asemenea era agățat de ușă și nu trebuia decât să intre sub duș. Porni apa, așteptă puțin să se încălzească și apoi păși în cabină. Fu atât de slăbită încât nu rezistase să stea în picioare mai mult de câteva clipe și se așeză, aducându-și genunchii la piept. Nu se spălase imediat, nu fu în stare. Închise ochii și lăsase apa să-i spele rămășițele rimelului și fondului de ten, în timp ce ea încerca în zadar să-și liniștească respirația. Scenele petrecute în urmă cu doar câteva minute îi tot reveneau în minte. Se simțea umilită, folosită și murdară, dar partea cea mai îngrijorătoare nu era asta, ci faptul că nu regretase deloc ce făcuse.

Oricare altă femeie s-ar fi simțit ca ultimul om, în schimb ei îi făcea plăcere să retrăiască toate acele clipe. Nu avea neapărat legătură cu ceea ce își propusese să facă, și anume să-și dovedească sieși că poate face față unui bărbat diferit de Andy, ci mai degrabă simțea că descoperise ceva nou în ea

Ieși din duș, se șterse bine cu prosopul și apoi îmbrăcă o pereche de blugi scurți și un maieu galben, renunțând la ideea să se culce. Nu îi trecuse somnul de tot, dar o cafea tare avea să le rezolve pe toate.

Coborî în bucătărie, unde o găsi pe Arabella stând de vorbă cu..

—Andy? Rosti fata confuză, ce cauți aici?

—Am venit să te văd, eram în trecere și m-am gândit să mă opresc pe la tine.

—A, da? Făcu ea dezinteresată și umplu o cană cu cafea.

—Da și am găsit asta, aveți idee cui îi aparține?

—Dă să văd, zise Arabella și studie brățara cu atenție. „Aman", citi ea. Cred că aveam un iubit pe care îl chema așa, râse ea, dar apoi redeveni serioasă. De fapt, se numea Armand. Mă rog, am fost aproape. Scarlet ai idee de unde a apărut asta?

—Nu, zise ea, aruncând o privire leneșă la brățara din mâna surorii sale.

—Auzi, tu ce ești așa de acră? Se interesă Arabella, ca de obicei pe un ton certăreț.

—Sunt obosită, răspunse ea pe același ton, neavând chef nici de Andy și nici de Arabella.

Scarlet se rezemă de peretele rece și duse cana la buze, dar înainte să aibă șansa să guste din lichidul amar, în bucătărie își făcu apariția Harry și ea înlemni. Îi era rușine de el și ar fi preferat să se bage sub pământ.

—Dacă vrei, draga mea, putem ieși deseară în oraș.

Scarlet din reflex, nu își întoarse privirea spre Andy, ci spre celălalt, care de asemenea aștepta răspunsul ei. Îi promisese că se va despărți de el chiar în ziua aceea, dar nu se așteptase că va ajunge într-o asemenea situație. Aman o privea cu niște ochi care înghețau apele și fetei i se uscase cerul gurii.