Iubirile lui Aman

Capitolul 13

Se privea în oglinda din faţa ei şi cu toate că arăta minunat, ea se simţea mizerabil. Probase vreo zece rochii, dar făcea grimase nemulțumite de fiecare dată. Puteau s-o îmbrace în aur pur și tot nu i-ar fi adus zâmbetul pe buze. Nu voia să se mărite și punct. Dacă de mică se uita prin revistele pentru mirese visând la propria sa nuntă, acum le-ar fi dat foc la toate.

—Yaminah, asta chiar că e perfectă. E frumoasă și în același timp nu dezvăluie prea multe, deci tatăl tău va fi mulțumit cu siguranță.

—Nu înțelegi?! Exclamă fata, simțind deja nevoia să-și smulgă părul din cap. Nu-mi pasă cum arată, eu n-o vreau.

Yaminah se schimbase radical de când aflase că va fi nevoită să se mărite împotriva voinței sale. Nu se închidea toată ziua în camera ei și nici nu avea gânduri suicidale, așa cum s-ar fi așteptat Aman sau chiar și Maya. În schimb, devenise irascibilă, mofturoasă și înțepată. Undeva în interiorul său spera că dacă va cheltui sume halucinante pentru pregătirea nunții sale, tatăl ei va renunța în cele din urmă. Efectul fusese exact pe dos. Ahmad interpretase mofturile ei și preferințele pentru cele mai scumpe decorațiuni și meniuri, drept o trezire a interesului.

—Dar nu ai de ales, dacă nu pleci de aici cu o rochie, tatăl tău se va supăra rău pe amândouă, încercă Maya să o facă să înțeleagă, dar era în zadar.

—N-are decât, ridică Yaminah din umeri și o puse pe Maya să-i deschidă rochia. Nu-mi place, e prea sclipicioasă.

Plecară de la cel de al treilea magazin cu mâinile goale. Maya abia își mai punea un picior în fața celuilalt, dar Yaminah părea să aibă foarte multă energie în ea.

—Unde mai mergem?

Maya o privi incredulă.

—Mai ai chef să mergem undeva? Oricum nu o să-ți placă nimic.

—Îți cumpăr ție, zise ea natural și fără a aștepta un eventual răspuns, o trase destul de brutal de mână după ea într-un magazin de rochii de seară.

—Ce vrei să facem aici? Nu găsim rochii de mireasă.

—Nu, dar pun pariu că Maya a mea nu a cumpărat niciodată o rochie semnată de un brand celebru.

—Ce?! Yaminah, nu, protestă Maya, dar fata nici nu vru să audă. Dacă nunta asta idioată va avea loc, dar nu va avea..dar daca totuși va avea, vreau să fii și tu acolo.

—Eu? Ce aș căuta eu acolo?

—Ai putea veni cu prietenul tău, îmbrăcată în rochia pe care o voi alege eu pentru tine.

Maya nu voia să spună nimic, oricum era conștientă și chiar spera că prietena sa nu vorbește serios. Nici nu voia să-și imagineze ce ar ieși și cum s-ar simți dacă ea, prietenul ei și Aman ar fi în aceași încăpere.

Yaminah căuta printre rochii, se uita la brand-uri și strâmba la aproape fiecare. Niciuna nu o satisfăcea. Fie i se părea prea decoltată pentru Maya, fie considera că o anumită culoare nu-i scoate pielea în evidență, fie îi scotea prea tare pielea în evidență și așa mai departe.

După ce o obligase să probeze vreo șase rochii, cele două plecară din magazin cu una. Era o rochie de un roz pal, destul de simplă, dar care cădea liber pe corp și lăsa impresia că purtătoarea ei este o păpușă fină. Așa cum făcea la fiecare treizeci-patruzeci de minute, Yaminah se schimbă complet și lăsă comportamentul figurant de copil răsfățat la o parte și începu să-și plângă de milă.

—Maya, nu vreau să mă mărit, cum să îmi petrec restul vieții cu cineva pe care nici nu-l cunosc? Cum să mă sărut cu el? Cum să mă culc cu el? E un coșmar, se văita ea.