Capitolul 25

1.9K 165 19
                                    

Ultimele replici sunt din ceva...chestie, habar nu am, le-am gasit pe net. Dar daca multi altii scriu carti in care copiaza de la A la Z carti celebre( nu  ff) banuiesc ca nu e  asa de grav

  No one else could make you feel
Like I do, I do, I do
No one else can get as deep inside you
As I do, baby
Our love is a bed of nails
Love hurts good on a bed of nails
I'll lay you down and when all else fails
I'll drive you like hammer on the bed of nails  (Alice Cooper-Bed of nails)

Nici Scarlet nu avusese parte de un noroc mai mare când ajunse acasă. William era agitat, se plimba cu mâinile la spate de la un capăt al încăperii la celălalt, iar Arabella stătea posomorâtă și cufundată în gânduri pe canapea. Totuși, la vederea lui Scarlet amândoi reveniră în lumea obiectivă. Fata se opri în mijlocul pasului când observase schimbarea atât de radicală pe chipul tatălui său.

—Tu ai fost nu-i așa? tună el și ca un uragan se repezi la ea, cu Arabella pe urmele sale. Scarlet nu fu în stare să miște un deget, deși toate instinctele urlau la ea să o ia la fugă.

—Despre ce vorbești? reuși ea să lege cuvintele în cele din urmă, chiar dacă vocea îi tremura. Încerca să păstreze o expresie neutră, poate chiar puțin confuză.

—M-a sunat Rodriguez și mi-a spus că oamenii lui sunt convinși că ai fost tu.

—Unde? Ce?

William nu se mai putu stăpâni. Era luat de prost în propria casă, de propria fiică. Ridicase mâna, dar Arabella îl opri înainte s-o poată lovi pe Scarlet.

—Calmează-te, nu rezolvi nimic cu violența, îl rugă aceasta și deloc surprinzător, William îi dădu ascultare.  El mereu asculta de fiica lui cea mare, mereu o considera o femeie cu o coloană vertebrală de fier, ceea ce o frustra a culme pe Scarlet. Ea era mereu fetița proastă și credulă, care nici măcar iubitul nu și-l putea alege singură.

—Azi noapte ai ajutat un bărbat să fugă din mâinile oamenilor lui Rodriguez! striga el, albastru în obraji  și o venă îi pulsa pe gât. Știam eu, știam eu că nu trebuia să merg cu tine pe principiul „o familie unită nu are secrete." Ești o proastă și acum ești și o trădătoare.

—Are cineva vreo dovadă că am fost eu? Tu ai spus-o: era noapte!  se apără Scarlet cum putu pe moment. Și de ce aș face asta, de ce aș ajuta pe cineva să fugă de acolo?

—Asta tu să-mi spui, replică William cu respirația sacadată, mai avea puțin și exploda.

—Unde-i Harry? întrebă Arabella pe un ton neutru, dar care trăda o semnificație ciudată. Nu-i ciudat? Pleacă zile întregi, se întoarce când lui îi convine, are o aroganță pe care deși încearcă s-o mascheze, e evidentă și în ultimul timp l-am văzut și în compania ta.

—Și ce dacă? se apără ea din nou, dar cu fiecare secundă simți că pierde controlul și emoțiile o dau de gol. Stă cu noi în casă. Eu nu sunt ca tine, mie îmi place să socializez cu toată lumea.

Se întoarse apoi spre William, cerându-i confirmarea.

—Asta așa e, dar în ultima perioadă te-ai schimbat foarte tare.

—Scarlet, i se adresă Arabella din nou, te-am văzut ieșind din camera lui..dimineața.

—Ce? exclamă William și atunci Scarlet știa că nu mai are scăpare, totuși continua să nege, cel puțin de formă.

—Nu e adevărat, spuse ea cu fermitate și o fulgeră cu privirea pe sora ei. Își aminti apoi că are și ea o armă pe care s-o folosească. Ție ar trebui să-ți convină că nu e adevărat, te-am văzut cum salivai după el.

Iubirile lui AmanUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum