Iubirile lui Aman

Capitolul 27

—Unde pleci? Arabella o opri chiar înainte să apese pe clanță. Unde pleci la ora asta, îmbrăcată  așa? reformulă ea arătând oripilată spre ținuta lui Scarlet. Fata purta o pereche de pantaloni scurți, strâmți, care abia îi acopereau fesele și un top de culoarea piersicii,  scurt, care-i lăsa buricul la vedere. În spate, materialul era decupat în formă de inimă, dezvelind  totul,  de la umeri până la cureaua pantalonilor. Machiajul ca de obicei, nu era strident, dar își lungise ochii cu un tuș negru și se dădu cu un ruj discret. Părul îl avea prins lejer cu o clamă la spate, iar cerceii lungi și masivi îi dădea un aer rebel.

—Ies în oraș, ridică ea din umeri indiferentă și plictisită.

—Tată! strigă Arabella spre biroul tatălui său, iar Scarlet dădu ochii peste cap. Nu-i venea să creadă cât de frustrată poate fi sora sa. 

William veni într-o suflare, convins că se întâmplase ceva de-a dreptul îngrozitor. Când o văzu pe Scarlet,  amuți.

Scarlet, ce-i asta?

—Arabella se îmbracă așa de fiecare dată când iese în oraș. Eu nu am voie?

—Ieși în oraș? se minună William. Tu? Zău că nu mai știa ce să creadă. Nu înțelegea ce se întâmplă cu fiica lui cea mică.

—Da, tată, ies, răsuflă ea, sătulă, dat totuși satisfăcută de expresiile lor șocate.

—Mâine ai școală. 

—Nu am probleme cu trezitul, știi bine.

Arabella cu William făcură un schimb de priviri și apoi se întoarseră spre rebela casei.

—Scarlet, Andy e aici, o informă William. L-am primit în biroul meu pentru că tu ai zis că vrei să faci baie. Ce o să spună când o să te vadă așa?

Scarlet tăcu pentru o clipă și apoi pufni în râs. 

—Andy? ridică ea din sprâncenele proaspăt pensate. Ce caută aici? Doar nu l-ai chemat să ne împaci, adăugă pe un ton serios.

Ba da. L-am chemat pentru că mi-e tare teamă pentru tine. Cât erai cu el, erai o fată cuminte, îți vedeai de școală și nu mă sfidai. Observ că te-ai schimbat de când v-ați despărțit, iar eu vreau să o văd pe vechea Scarlet. Andy îți dădea siguranță, echilibru, stabilitate. L-ai părăsit și uită-te la tine: mai puțin și te apuci de droguri.

În momentul acela, își pierdu totul controlul și izbucni.

—Eu fără Andy nu sunt nimic, asta vrei să spui?! Eu nu fac doi bani dacă nu vă am pe voi și pe Andy? Tu mi-ai dat educație, Arabella a „avut grijă" să nu se apropie golanii de mine, pentru că eu nu eram suficient de deșteaptă să-mi dau seama cine e serios și cine nu, Andy îmi dă echilibru...Unde sunt eu în toată ecuația asta?! Sunt cumva o babă oarbă, iar voi sunteți câinele meu și bastonul?

—Taci, ce-o să creadă Andy dacă te va auzi? se răsti Arabella la ea și vru să o ia de păr, dar William o prinse de braț. În secunda următoare, Andy ieși din birou. O văzu pe Scarlet și reacția lui era identică cu reacția lui lui William.

—Unde pleci îmbrăcată așa? o întrebă el, studiind-o din cap până în picioare. În vocea lui nu era urmă de furie sau reproș, doar dezamăgire și confuzie.

—Mă duc în oraș.

—Nu te duci nicăieri! țipă Arabella. Te duci sus cu Andy și vă împăcați.

—Te rog, Scarlet, o imploră Andy, hai să vorbim măcar.

—Consider că ne-am spus destule, mormăi Scarlet, privind plictisită la ceas. Kate probabil o aștepta deja în fața casei și o înjura că întârzie așa mult.