Novicea

ȘASE-SPARGEREA

Petrecerea deja se animase, încingându-se adevărate conversații şi răsunând periodic câte unu-două râsete slabe.Părea începutul unei epoci de aur aici la Academia Sf.Gavriil şi nu numai, ci în întreaga colaborare cu gardienii dintotdeauna.Şi totuşi, eu de ce nu puteam să văd decât o mascaradă de naivitate şi un motiv cu adevărat negru? Era ca şi cum la mine se rupea vraja acestui spectacol călduros dat de noi, între noi, lăsând să văd că tonurile de roz aprins şi portocaliu arzător sunt, defapt, albastre şi gri, prăfuite, reci, umede.

,,Mă bucur să văd că te simți mai bine."

Când mă întorc spre interlocutorul meu, îl observ pe Jurat Yablokov.Scap un zâmbet strâmb.

,,Mda.Mulțumesc încă odată pentru ajutorul oferit."

Dă din cap în semn afirmativ, iar eu am ocazia să analizez hainele sale.Sunt surprinsă să observ că nu a schimbat uniforma oficială pe ceva mai comod sau mai frumos, dar apoi realizez că nu am văzut nici măcar un singur gardian care să fi făcut asta, doar elevii care se angajaseră în încăierări obtaseră pentru una curată.O privire aruncată în grabă prin încăpere îmi confirmă spusele.

,,De ce nu stai cu prietenii tăi?"sunt ruptă din analiza mea din nou de glasul lui Yablokov, iar eu ridic sprâncenele, pentru că nu înțelesesem din prima ce spusese.

,,Um, eu..."pentru câteva secunde, orice cuvânt îmi pieri şi m-am trezit foarte intrigată de atitudinea lui impasibilă, care nu îl face totuşi nepăsător.

Dar îmi revin destul de rapid, scuturându-mă de orice blocaj.

,,Nu ştiu...Cred că uneori nu-mi dau seama că rămân singură."

Replica mea a fost cât se poate de prost formulată încât să facă intriga să-i înflorească pe chip.

,,Oh.Atunci, în locul tău aş fii mai atentă.Nu e bine pentru nimeni să rămână singur."

Dau din cap, uşor iritată de faptul că încă nu realizasem de unde îl cunoşteam.Dar nu am lăsat asta să se vadă, doar am pus la bătaie atitudinea mea obişnuită, încrucişându-mi brațele la piept.

,,Ei bine, se pare că iau sfaturi de la cine trebuie, din moment ce eşti asaltat de pretutindeni de prieteni, nu?"şi, ca să termin cu grație, afişez şi un zâmbet ironic.

Ridică o sprânceană aproape imperceptibil, însă nu are vreo altă reacție.Dacă era Lions în locul lui, ar fi făcut spume la gură o săptămână şi şi-ar fi găsit zilnic o nouă modalitate de a se răzbuna pentru "neobrăzarea" mea, cum o numea ea.

,,Observ că ai o minte ageră."spune şi afişez un zâmbet îngâmfat, gata de o altă replică inteligentă, însă îmi taie imediat elanul cu următoarea sa replică:,,Nu ar strica să ți-o foloseşti şi în luptă, nu crezi?"

Pentru câteva secunde l-am privit, surprinsă de răspuns, de parcă fusesem plesnită peste față, dar îmi revin repede.Pufnesc amuzată, în schimb, sorbind din cidrul propriu.

,,Observ că voi, gardienii, aveți şi simțul umorului."

Îi ofer şi un zâmbet, dar pot pune pariu că era unul acrit, căci uram să fiu luată prin surprindere.Adică, da, adoram să am o discuție cu cineva care se descurca să-mi facă față în replici acide, însă când ştiam şi eu.El, însă, mi-a aruncat-o în față precum un fulger în toiul unei însorite zile de vară.

,,Deci, de când eşti în echipa Galinei?"

,,De când mi-am depus jurământul.Am avut noroc."

,,Desigur că da.Adică, pare ceva select şi doar pentru V.I.P.-uri.Cine n-ar vrea aşa ceva?"ridic din umeri, iar el pare că vrea să-şi dea ochii peste cap.