Novicea

CINCIZECI ȘI NOUĂ-CADOUL

Următoarele zile nu s-a petrecut mai nimic. Deși încă mă bănuiau de idei sinucigașe, niciunul dintre prietenii mei nu a mai zis nimic și ne-am cerut telepatic scuze reciproc, ei pentru că mă dăduseră în gât lui Tolstoi, iar eu pentru că îi sperii cu idei nebunești. Iar astăzi am decis să petrec niște timp cu Zoya, mai ales pentru că nu prea am apucat să stăm numai noi două.

,,O să-mi lipsiți atât de mult!" se plânge pentru a mia oară, făcându-mă să chicotesc.

,,Şi tu o să ne lipseşti, dar nu avem ce face. Ştii doar că am vrea să te luăm cu noi." îi mângâi creştetul uşor, simțind o înțepătură în piept. ,,...El ar fi vrut cel mai mult dintre toți." aproape şoptesc, făcând clar referire la Nick.

Dar nu a fost nevoie să-i pronunț numele, căci ochii i-au fost imediat înecați în tristețe, muşcându-şi obrazul pe interior.

,,Mda, dar eu nu am norocul tău."

De data asta, tristețea ei şi vina faptului că, dintre amândouă, în situații aproape identice, doar eu ajung cea cu un final fericit, mă izbeşte ca o ghiulea de tun în stomac. Dar încerc să zâmbesc din nou.

,,Habar nu ai cât de tare regret că nu pot face nimic." îi mângâi din nou părul, ea după câteva clipe scuturându-se cu totul de acea stare.

Brusc, redevenise acea puştoaică veselă şi energică care ne cucerise tuturor inimile.

,,În fine, viața merge mai departe. Nu e ca şi cum nu-l voi mai vedea vreodată. Vom vedea unde ne va duce viața." spune cu atâta optimism încât eram şocată.

Dimitri o considera o copiliță inocentă şi neajutorată, însă chiar se transforma într-o femeie puternică, cu voință şi înțelepciune, plus o tărie de caracter de neînfrânt. De multe ori mă întrebam cum de reuşea să fie atât de matură, şi totuşi veselă în acelaşi timp.

Zoya Yablokova, eşti o enigmă vie.

Gândul m-a făcut să scap un surâs, apoi ea a început să-mi povestească o întâmplare de la antrenamente, făcându-mă puțin geloasă că am pierdut o astfel de poznă. Râdeam în hohote atunci când am auzit două bătăi în uşă.

,,Imediat!" anunț, încercând să-mi potolesc râsetele.

Când observ că nimeni nu este de cealaltă parte a ușii, mă încrunt confuză și vreau să privesc în susul și josul coridorului, dar îmi lovesc piciorul de ceva ce fusese pus în fața ușii mele. Privesc cutia neagră, de proporții destul de mari, legată cu o fundă stacojie de mătase sub care fusese vârât un bilețel din carton. Mă încrunt și mai tare şi ridic bilețelul, în timp ce paşii Zoyei se apropiau.

,,Ce-i aia?" întreabă ea în timp ce încercam să descifrez bilețelul, apoi mă întorc spre ea.

,,O cutie dubioasă şi un bilețel în rusă." îi întind bucata de carton alb imaculat, cu inscripția aurie a unui blazon în colțul din dreapta sus.

Sprâncenele ei s-au ridicat în sus, apoi a luat bilețelul, citind literele scrise cu eleganță, negru pe alb. Brusc, fu şi mai surprinsă, citind încă odată micul text.

,,Ce e? Ce scrie?"

Ezită, apoi îşi smulge privirea de pe simbolurile înşirate pe hârtie.

,,Un cadou întârziat. Ne vom vedea curând, prețioasa mea. Cu deosebită cordialitate, al tău tată."

Dimitri's pov:

Eram neliniștit cu adevărat. Nu credeam vreodată să mă regăsesc într-o astfel de situație, dar asta puteam spune despre aproape toate momentele prin care am trecut în ultimele luni. Mă schimbase și nici nu observasem până nu m-am trezit complotând la un plan pentru a o ține pe Anna departe de vânătoare. Ceea ce era egoist și stupid, deoarece tocmai eu o antrenasem să devină o spintecătoare cât mai bună, însă amintindu-mi că, odată oficializat statutul ei de Jurată, nu voi mai avea nicio scuză de a o proteja în loc de a-mi face datoria, mă neliniștește. Și nu pentru că nu o consider capabilă îndeajuns de a se proteja singură. La naiba, pe cât de mică este, pe atât de fioroasă devine cu o țepușă în mână. Însă tot aveam acea pornire obsesivă de a o proteja, de a-mi sacrifica chiar și propria viață pentru a ei. Era frustrant, să mă văd atât de neputincios în fața sentimentelor pentru ea, dar ea făcea ca totul să merite. Era de parcă îmi găsisem Big Bang-ul, pentru că intrarea ei în viața mea fusese la fel de explozivă și purtătoare de haos, însă într-un mod bun.