Novicea

CINCIZECI ȘI DOI-EXCURSIA

Seara de după pana de curent Kat era ca și nouă, așa că am putut să ne concentrăm pe faza cu microfoanele.Eu încercasem să scot ceva de la Dimitri, dar mi-a spus că nu mă poate implica în modul ăla și că și-așa știam prea multe, așa că nu ne-a rămas decât să încercăm să tragem cu urechea la ce vorbeau Jurații.Am sfârșit destul de bosumflați, căci erau mult mai secretoși decât de obicei și nu puteam să ne apropiem prea tare de miezul problemei.Și ce ne rămăsese de făcut?Să ne vedem de treburile noastre normale, prefăcându-ne că nu știm nimic.Eu am încercat să mai recuperez la cursuri, dar nu prea m-am putut concentra.Iar orice bănuială că, poate, Jurații noștrii găsiseră o soluție să rezolve problema se evaporase când, pe 8 aprilie, am fost anunțați de o excursie de câteva zile în oraș.

,,Este atât de palpitant!Acasă am cam stat izolați în mica noastră comunitate de gardieni, așa că n-am mai petrecut niciodată atâta timp printre oameni."declară Zoya veselă, iar noi chicotim scurt.

,,Ei bine, vei avea nevoie de una dintr-astea."îi oferă Nick un flacon cât așteptam să intrăm în autocar.

Ea privește curioasă micul borcănel din plastic, apoi îl deschide, încruntându-se nelămurită la pastilele dinăuntru.

,,Sunt pentru a dormi pe drum.Cum vom fi nevoiți să funcționăm după fusul orar uman, va trebui să dormim noaptea, cât durează drumul."îi explică Kat, iar Zoya ezită puțin înainte să ia o pastilă, așa cum făcusem cu toții mai devreme.

,,Nu mă simt obosită."zice după un timp, iar Nick chicotește scurt.

,,Pentru că încă nu și-a făcut efectul.Dar așteaptă câteva minute și vei dormi nederanjată."

Pare ușor înfricoșată de idee, dar nu zice nimic.Mai erau câteva persoane în fața noastră când am început să căscăm ușor, iar când am ajuns în propriul scaun abia mai țineam ochii deschiși.Bree a adormit imediat lângă mine și nici eu nu mai aveam mult.

Mă bucur că-s prea puternice pastilele ca să mai pot avea și coșmaruri.

Sincer, numai să încep să urlu și să mă agit cu atâta lume-n jur îmi lipsea.Și totuși, chiar și cu siguranța că voi avea un somn profund și liniștit, tot simțeam nevoia de a mă cuibări la pieptul lui Dimitri.

....

Am început să mă foiesc, auzind mișcare și câteva voci silențioase în jurul meu, iar când am deschis ochii am văzut pădurea care încadra drumul pe care ne deplasam.Casc și mă întind, întorcându-mă apoi spre Bree.

,,Hey, neața!"zâmbește, apoi se încruntă scurt.,,Uf, sună așa ciudat!"

Râd, apoi îmi dau cu mâinile prin păr, să mă asigur că nu arată ca naiba.Mă ridic puțin pentru a vedea cine se mai trezise, iar singura din grupul nostru care încă mai dormea era Zoya.Se lungise pe scaunul ei, cu capul în poala lui Nick, și arăta ca o zână sau un spiriduș din povești.

,,Este simpatică rău."zice Kat, de pe scaunul de peste coridor de al lui Nick, iar noi aprobăm fără întârziere.

Curând ajungem la un hotel imens, destul de izolat de restul pe lângă care trecusem, cu un teren imens și diferite anexe.Era luxos, trebuia să admit, dar, ținând cont de faptul că aproape toți studenții aveau familii cât de cât înstărite, nu era vreo surpriză.La urma urmei, și academia, în sine, era aranjată într-un aer aristocratic și totul era de o calitate superioară.Coborâm cu toții extrem de veseli în fața hotelului, fiindu-ne făcut imediat check-in-ul.Eram împărțiți într-un fel de apartamente, care aveau două camere de câte două persoane conectate într-un fel de salon de primire.Am profitat imediat de asta și ne-am ales toate patru unul, extrem de fericite.Nu erau camere foarte mari, dar erau spațioase și totul avea bun-gust și o atmosferă plăcută.