Novicea

NOUĂ-INTRUSUL

Urlu după ce spatele mi-e izbit de podea, însă nu de durere.

Ardeam de frustrare.

Nici nu aştept să se retragă, că îmi lansez piciorul spre ale lui, lovindu-le şi obligându-l să cadă la podea.Încearcă să mă imobilizeze, dar mă rostogolesc la o parte şi îl țintuiesc eu cu spatele de podea, lângă mine.Îmi apăs toată greutatea în genunchi, pentru a-i țintui palmele sub ei, apoi lansez pumnalul fix spre inimă, chiar înainte ca el să apuce să simuleze că mă loveşte cu ghearele de strigoi în piept.Mâinile îi cad pe podea, pieptul ridicându-i-se şi coborându-i rapid, exact ca al meu.Un colț de gură i se ridică uşor în sus, dar doar pentru câteva secunde.

,,Felicitări.Ți-a luat două săptămâni, dar ai reuşit."spune, glasul nefiindu-i deloc afectat de gâfâielile scurte.

Zâmbesc şi eu mic.

,,Ai spus că nu voi afla ce-i cu peruşii decât după ce voi reuşi.Eram curioasă."

Lui îi răsare pe buze ceea ce ar putea fii interpretat ca un zâmbet mic, apoi uşile de la intrare se deschid, capetele amândurora întorcându-se într-acolo.Pe uşă a intrat o fată cu părul creț şaten-roşcat, tare frumuşică şi cu nişte ochi mari şi arzători ca topazul.Privirea îi aterizează pe noi şi măreşte ochii şi mai mult, încremenind în loc.Apoi observă şi vârful pumnalului de argint sprijinit de vesta lui Dimitri, încercând să mai alunge din uluire.

,,Oh, îmi pare rău că am întrerupt."apoi dă să plece, numai că eu sar în capul oaselor, Dimitri urmându-mă imediat.

,,Nu întrerupi.Noi tocmai ce terminam."îi explic şi ea ezită înainte de a decide să închidă uşile şi să vină spre noi.

Sau, mai exact spre el.Căra cu ea o cutie din care se strecura un miros subtil, dar delicios.I-o întinde lui Dimitri, acesta nefiind deloc surprins, spre deosebire de mine.

,,A trimis bunica piroşti cu brânză.Le-am încălzit eu pentru tine."

El ia cutia, cu o oarecare încântare pe chip pe care, dacă nu ai fi atent, ai putea să o confunzi cu starea lui generală.

,,Mersi, Zoshka.Tu cum te acomodezi?"

,,Mm, destul de bine."ridică din umeri, apoi când chiar voiam să mă strecor afară, lăsându-i singuri, se răsuceşte spre mine cu un zâmbet energic pe chip.,,Salut!Scuze pentru bădărănoşenia lui Misha de a nu face prezentările."apoi priveşte peste umăr spre Dimitri, aplecându-se în față pentru a-mi şopti:,,El este puțin cam anti-social, dar probabil nu e o surpriză."

Îmi înăbuş un chicot în timp ce el dă din cap în chip de dezaprobare, însă se vedea că îl încerca un zâmbet amuzat.

,,Eu sunt Zoya!"îmi întinde mâna, iar eu i-o scutur, oferindu-i înapoi un zâmbet pe atât de sincer ca al ei.

,,Anastasia, dar pentru prieteni doar Anna."şi îi fac cu ochiul, provocându-i o serie de chicote.

Apoi ochii par să i se lumineze brusc, mărindu-i-se şi mai mult.

,,Tu eşti Anastasia din echipă cu Misha!Ai fost extraordinară la repartizări!Zău că nu am înțeles de ce te-au chinuit cu Ivan, până nu l-ai făcut praf pe ringul de lupte.De atunci mereu facem glume pe seama lui."apoi se răsuceşte din nou spre Dimitri, cu o atitudine certăreață, dar într-un mod jucăuş.,,De ce nu mi-ai spus că sunteți prieteni?Ştii doar cât te-am bătut la cap că aş vrea s-o cunosc!Ce fel de frate mai mare eşti?!"apoi mă priveşte şi un rânjet obraznic îi răsare pe buze.,,Deşi...înțeleg de ce-ai vrut s-o păstrezi doar pentru tine."şi îi face cu ochiul.