Novicea

UNU-SF. GAVRIIL

Redeschid ochii încet, încercând să-mi controlez tremuratul pentru a nu fi auzită.Și totuși, asta nu era nimic, în comparație cu inima care-mi bubuia înnebunită în piept.Sigur mă auziseră.În scurt timp aveau să mă găsească, iar eu nu aveam absolut nicio șansă.Mă apropii speriată de una dintre găurile ușii metalice și arunc o privire primprejur.Stomacul mi s-a întors imediat pe dos, la vederea tuturor acelor cadavre desfășurate, zăcând într-un vestiar pictat aproape complet în stacojiu.Apoi, un alt ochi, înecat în sânge, îmi apare în calea privirii, făcându-mă să țip și să sar înapoi.Deși știam că era complet nefolositor, mi-am acoperit gura cu mâna, lacrimi de panică alunecându-mi pe obraji.Apoi ușa propriului vestiar a fost smulsă din țâțâni și eu am fost trasă afară de acolo, lăsând să-mi evadeze din gât urlete de-a dreptul îngrozite.Mă smucesc în sus, cu ochii larg deschiși, și înainte de a încerca să evadez observ că sângele și cadavrele dispăruseră, eu aflându-mă, în schimb, în propria cameră.Închid ochii, ușurată că fusese doar un vis, apoi mă las să cad înapoi pe pernă.

,,Coșmar nenorocit..."mormăi, extenuată de a-l retrăi la nesfârșit, încercând să-mi conving conștiința că nu se petrece nimic grav dacă mă dau bolnavă astăzi.

Dar sfârșesc prin a-mi forța trupul acoperit de sudoare să se pregătească pentru o altă zi de școală.Și, pe coridor în drum spre Sala de mese, am dat peste Nick.

,,Ce-i cu fața asta?Ai văzut un strigoi?"mă ia el peste picior, iar eu îmi rotesc ochii în cap.

,,N-am dormit bine."răspund scurt, iar el dă ușor din cap.

,,Mhm...Ce prostii ai mai făcut?"ridică o sprânceană, făcându-mă să chicotesc scurt.

,,Nimic.Pur și simplu am visat urât."

,,Oooh.Am înțeles."apoi un rânjet tâmp i se lățește pe față în timp ce se apleacă pentru a fi la nivelul meu.,,Ai uitat să-ți aprinzi lumina de noapte?"

Mă încrunt și-l plesnesc peste umăr, dar el doar izbucnește în râs.

,,Măgarule!"exclam, încercând să nu râd de cât de idiot poate fi uneori.,,Eu măcar n-am încercat să adorm cu capul în jos, agățat în copac."îl înțep cu una dintre amintirile prieteniei noastre tinere.

El scoate un sunet disperat, lăsându-și capul pe spate.

,,Ai de gând să uiți vreodată întâmplarea aia?Aveam cinci ani iar puiul ăla de preot mă provocase să demonstrez că sunt spintecător, dormind ca un vampir din filme!A trecut!"încearcă să pară deranjat de evocarea acelei amintiri, dar vedeam cum se luptă cu un zâmbet amuzat.

,,Eu nu vorbeam de atunci.Vorbeam de anul trecut, când ai repetat figura după ce te îmbătasei.Din cauza aceluiași preot!"exclam amuzată, începând să râd la amintirea cățărării lui stângace, urmată de aterizarea lui pe pământ, drept în cap.

De data asta nu se mai abține și începe și el să râdă.

,,Mda...Nenorocit să fie Gideon!"

Îmi scutur capul, intrând în sala de mese și îndreptându-mă direct spre masa la care stăteam noi de obicei.Kat, prietena noastră preoteasă, Theo, tot prieten de-al nostru și preot, și Bree, vânătorul care mi-era și cea mai bună prietenă, se aflau deja acolo, discutând aprinși ceva.Îl privesc pe Nick, nedumerită, dar și el îmi împărtășește aceeași privire. Abia atunci am observat că prietenii noștrii nu erau singurii care păreau să aibă o răzvrătire.Dacă n-aș fi știut mai bine aș fi zis că era pe cale să se pornească o revoltă în toată regula.Nici nu ne-am apropiat prea mult de masă când Bree m-a zărit și a țâșnit în picioare.