PATRUZECI ȘI CINCI-AICI

53 7 0
                                    

,,Să vă arăt camerele."zice Natalka și ne face semn să o urmăm.

Urcăm la etaj într-un hol larg, cu multe uși.

,,Aveți cumva o cameră cu două paturi?"întreabă Flavia.,,Va fi cel mai bine dacă unul dintre noi va dormi în aceeași cameră cu ea, totuși."

Natalka dă din cap, apoi se duce spre cea mai îndepărtată cameră.Ne face loc să intrăm, iar eu îmi arunc rucsacul pe pat în timp ce Dimitri și Flavia măsurau încăperea din priviri și plănuiau diferite căi de scăpare în caz că suntem găsiți.Dimitri deschide fereastra, scoțându-și capul afară.

,,Este garajul sub fereastră și ești ascuns de tufe odată ajuns pe pământ."explică Natalka, Dimitri dând mulțumit din cap.

,,Și dacă sunt în spate?"întreabă Flavia, privind îndelung coridorul din pragul ușii.

Se dă doar un pas la o parte pentru a intra Benito, care se duce direct la cele două uși din încăpere.Una dădea în baie și alta într-un mic dulap.Intră în cel din urmă și îi indică Flaviei, care-l urmase, în sus.Mă apropii și observ un grilaj de aerisire.

,,Grilajul este din argint, deci nu vă vor putea urma o vreme.Duce direct în garaj, de unde ieși în laterala casei, printre copaci.Este o magazie mică acolo, unde sunt un ATV și un snowmobil.Vi-o arăt după aceea, la fel și armele ascunse din garaj si magazie."

,,În baie, în schimb, avem un burlan 'pentru haine'."mimează Natalka ghilimelele în aer în timp ce intra în baie, deschizând apoi o ușiță de pe perete.,,Este destul de rezistent și încăpeți toți fără problemă.Vă va duce în subsol, de unde aveți o ieșire în cealaltă laterală a casei și una în fața casei.Tot în subsol aveți câteva arme ascunse sub scări."

Dimitri și Flavia dau din cap, mai privind o dată fiecare lucru în parte.

,,Să sperăm că nu va fi nevoie de niciuna dintre aceste ieșiri."declară Flavia, Natalka și Benito privindu-se scurt unul pe altul.

,,Să sperăm."îi susține el ideea, apoi închide cele două uși.,,Oricum, mai sunt câteva ieșiri de urgență pe care vi le vom arăta imediat."apoi se întoarce spre mine.,,Dacă ai nevoie de ceva, anunță-ne."

Zâmbesc scurt, deși mă simțeam așa o povară în momentul ăsta.

,,În regulă.Hai să mergem să ne arate și restul ieșirilor ca să ai timp să dormi și tu."spune Flavia, lucru de care Dimitri pare surprins.

,,Nu este nevoie.Iau eu prima tură."

,,Ai condus tot drumul și abia ieșisei din tura de la academie când am plecat."

El dă să protesteze, Flavia privindu-l cu o oarecare disperare.

,,Dimitri."îi zice scurt și el expiră îndelung.

,,Fie."

Ea zâmbește scurt și după aceea ies toți, lăsându-mă de una singură.Și oricum era mai bine așa, pentru că nu-mi plăcuse deloc cum îi folosise prenumele.Poate eram exagerată, dar mi se părea că numai eu aveam dreptul la familiaritatea asta cu Dimitri.Mai mult de atât, modul în care-i spusese numele și în care-l privise îmi făcuse sângele să-mi fiarbă.

Și totuși, lucrează de atâta timp împreună și nu s-a întâmplat nimic.

Încerc să mă potolesc cu gândul ăsta, căci mă încerca alt sentiment, de emoție, căci aveam să împart aceeași încăpere cu Dimitri.Chiar dacă aveam paturi separate și oricum eram încă prinsă în decizii, tot aveam să-l am aproape cum nu l-am mai avut până acum.Așa că am dat fuga în baie, unde am făcut un duș rapid și am îmbrăcat singura pereche de pijamale pe care o luasem.Desigur, m-am bătut pe spate mintal pentru mâna norocoasă de a lua una dintre pijamalele cât-de-cât arătoase.Probabil eram stupidă pentru cât de emoționată eram, dar nici n-am zis că n-aș fi.Așa că, atunci când am auzit ușa deschizându-se nu m-am putut opri din a mă foi.El intră ușor, dar apoi mărește pasul.

NoviceaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum