Novicea

DOUĂZECI ȘI ȘAPTE-INSTINCTELE

Două zile am stat în infirmieria academiei, căci Heartfell și toți ceilalți au vrut să se asigure că totul este în regulă.Mulțumită vitezei de vindecare a spintecătorilor și medicamentelor magice ale lui Winnie, spatele mi-era aproape vindecat, iar abdomenul, deși fusese destul de afectat, nu era cu mult în urmă.Vânătăile de pe gât, în schimb, nu au trecut chiar atât de repede, iar Heartfell a spus că am avut "un noroc dat naibii" că strigoiul nu apucase să-mi rupă nimic din gât.Desigur, toți care m-au vizitat, printre care prietenii mei, Collins, Tom, câțiva colegi de prin academie ori Jurați din echipă, ba chiar și Ivan, Isayah, Jacob și Charlie, au cerut povestea cu tot ce am făcut.Bine, pe lângă cea cerută de Galina, când a venit cu Tolstoi, Fanin și directorii după ea, care urma să fie trecută într-un raport oficial și pe care am umplut-o de detalii, cealaltă a fost foarte scurtă și superficială.Era îndeajuns că aveam coșmaruri, nu voiam să-mi aduc aminte cum văzusem toate acele persoane, ucise fără milă.Dar nu pot spune că mă gândeam non-stop la cele întâmplate, căci acum aveam niște motive pentru care să-mi bat capul:nou-descoperitele mele sentimente pentru Dimitri.Și, desigur, sentimentele lui pentru mine, care mi-au îngreunat complet datoria de a sta la doar câțiva metri de el și a părea la fel de neafectată.Ținând cont de câte vizite de-ale oficialilor mi-au fost făcute, aproape începusem să mă obișnuiesc cu asta.Și, cum habar nu aveam ce o să se întâmple în continuare și nici nu apucasem să mai discutăm, nimeni altcineva nu mai știa.

Suntem doar el și cu mine.

Oftez îndelung, nu tocmai ușurată de acest gând, forțând o ultimă agrafă în coada mea de cal.Îmi privesc reflexia îndelung, asigurându-mă că îmi prinsesem absolut orice șuviță de păr, începând apoi să încerc să-mi acopăr gâtul în vreun fel cu o eșarfă.Dar am realizat că asta este absolut imposibil, dacă vreau să arate și bine, așa că o arunc de-o parte, lăsând gâtul învinețit și zgâriat vederii oricui.Și, printr-o anume coincidență nefericită, bluza albă chiar le scotea în evidență.

Perfect...Pur și simplu perfect!

Înainte să mă conving singură că eșarfa nu arăta, totuși, chiar atât de rău, două ciocănituri în ușă mă opresc.Când deschid, nimeni altul decât Dimitri stătea în fața mea.Inima mi-o ia imediat la galop și privesc panicată în jur, de parcă făceam cine-știe-ce obscenitate chiar acolo.

,,Oh, nu mă așteptam să te văd aici."încerc să mă calmez singură, căci riscam să atrag atenția celor care treceau pe acolo.,,S-a întâmplat ceva?"întreb, ceva mai calmă acum, iar el dă din cap.

,,Nu, doar am vrut să îți ofer asta personal."apoi întinde spre mine un umeraș cu haine, acoperit de o husă neagră cu însemnele academiei pe ele.

Ridic sprâncenele, confuză, și trag ușor de fermoar jos.Atunci ochii mi se măresc de șoc, privindu-l imediat înapoi.

,,Uniforma Juraților?!Ce naiba să fac eu cu ea?"

Buzele îi sunt străbătute de acea umbră de zâmbet, împingând uniforma și mai mult spre mine.

,,Ordine directe de la Jurata Pyotr.Vrea să le purtați pentru ceremonie și să rămână la voi.Până la urmă, nu mai e mult și veți absolvi."

Ezit puțin înainte să apuc mânerul umerașului și să așez husa cu grijă pe pat.Mă întorc imediat în cadrul ușii, liniștindu-mă tot mai mult.

,,Ce vor zice directorii sau Consiliul despre asta?"mă rezem în umăr de rama ușii, încrucișându-mi brațele la piept.

,,Defapt, tocmai Jurata Bouchard a venit cu propunerea."îmi explică și încerc să-mi aduc aminte cine naiba era Bouchard.