Novicea

PATRUZECI ȘI UNU-RECE

Isayah și-a privit ceasul de la încheietură.

,,Poți începe."mă anunță și nu ezit înainte să deschid rapid foaia cu subiecte.

Nici nu am realizat când a trecut timpul și când am rezolvat subiect după subiect, dar când am încheiat lucrarea, Isayah s-a arătat mulțumit de timpul meu scurt de lucru.Am ieșit, deja sufocată de aerul din sala de clasă, dând peste prietenii mei, care se roteau de colo-colo, ca un roi de muște, pe coridor.Când mă văd, se grăbesc spre mine.

,,Cum a fost?"

,,Ce-ai făcut?"

,,Te-ai descurcat?"sar toți cu întrebări pe mine.

,,A fost okay.Mi-a zis că în două ore primesc notele."le explic, iar Zoya îmi zâmbește, așezându-și palma pe umărul meu.

,,O să fie bine."

Dau din cap, deși eram nesigură de adevărul vorbelor ei, apoi decidem să ne omorâm timpul cu un film.La un moment dat, secretara domnului Pockets apare în cadrul ușii, ciocănind ușor în el.Sar imediat în capul oaselor, grăbindu-mă spre ea, care-mi oferă un plic cu sigiliul directorului.Ba chiar mi-a oferit un zâmbet, lucru complet neobișnuit ei.Îi mulțumesc, apoi mă întorc grăbită spre prietenii mei, care deja stăteau ca pe ace.

,,Dumnezeule!"exclam, privind din nou notele.,,Am 10 la toate!"strig, și după două secunde de liniște, toți sar să mă îmbrățișeze, strigând felicitări și fiind în culmea extazului.

Eu eram încă în stare de șoc, chiar dacă pe de-o parte eram fericită.Încă nu conștientizam ce însemnau notele astea.Când toți s-au mai potolit, am pornit spre ușă fără să gândesc de două ori.

,,Anna!Hey, unde te duci?!"se aud toți, confuzi.

,,Să-i mulțumesc lui Julio!"strig în urma mea, mărind pasul tot mai mult.

Ei bine, nu era o minciună.Chiar aveam de gând să merg să-i mulțumesc lui Julio.

...Doar cu o mică oprire pe drum.

Mă asigur că nimeni nu este pe coridor înainte să ciocăn rapid în ușă, de unde iese el, ușor confuz.Ridică sprâncenele când mă vede, dar doar îl împing să intre mai repede înapoi.

,,Ce faci aici, Anna?!Dacă ne prinde cineva...!"șoptește aproape panicat, dar eu doar scot scrisoarea și i-o deschid în față.

,,Am luat 10!La toate!"declar fericită, iar el mă privește surprins, urmând să ia hârtia în mâini și s-o citească rapid.

Reacția care a urmat m-a făcut să zâmbesc mai larg decât niciodată.

,,Felicitări!"îmi zâmbește înapoi și eu dau ușor din cap.

,,Mersi.Mi-am bătut ceva capul cu materiile alea nenorocite, deci era și timpul."ridic din umeri, mutându-mă de pe un picior pe altul.

Acum, că tot extazul momentului începea să se împrăștie, să vin în camera lui părea cea mai stupidă alegere din viața mea, mai ales după ce decisesem de comun acord să păstrăm distanța până la absolvire, după care să ne dăm seama ce facem.Deși nu era supărat, revenise la atitudinea lui serioasă.

,,Nu trebuia să fi venit aici."zice, iar eu îmi strâng buzele.

,,...Știu."

,,Despre pericole din acestea stupide vorbeam eu prin alegeri iraționale atunci când te lași purtat de val."

Expir prelung, puțin dezamăgită că ajunsese să-mi facă morală.

,,Știu."

,,Discutasem ceva."