Novicea

PATRUZECI ȘI TREI-CONSTRÂNS

Nimeni nu a știut despre ultimul atac al strigoilor...nici măcar prietenii mei.Nu am putut să le spun că am mers în Sala de antrenamente la ora aia fără să le spun și motivul, adică tot ce se întâmplase până acum între mine și Dimitri.Nu pot minți, m-a tentat de foarte multe ori să spun cuiva în afară de Jacob, dar nu am putut.Incertitudinea situației nu mă lăsa.Plus, mă simțeam ca o proastă pentru că, de la cea care a reușit să treacă prin toată academia fără ca măcar să aibă un mic crush, am ajuns cea complet orbită de dragostea mea pentru un bărbat pe care nu-l puteam avea.Trebuie să recunosc:mi-era puțin rușine de mine.Nu pentru că-l iubeam, ci pentru că-l lăsam să facă ce vrea din mine.

,,Hey, ai câteva minute?"îmi strecor capul într-unul dintre saloane, primind mai întâi o privire nedumerită, după care un zâmbet larg.

,,Oricâte ai nevoie."îmi zice Jacob cu o căldură pe care numai el o poate avea în zâmbet.

Nu mă pot abține și scap un zâmbet fugar în timp ce închid ușa în urmă și mă așez pe scaunul de lângă al lui.Abia își primisese masa de hrănitor:friptură de porc cu legume, brioșe cu banane și un shake cu proteine și vitamine.Toate absolut necesare pentru un sânge sănătos și un hrănitor care nu leșină.

,,Vrei?"face semn spre una dintre brioșe, dar îmi scutur ușor capul ca refuz.

Numai de mâncare nu aveam chef la ora asta.

,,În regulă.Deci?Ce te aduce pe aici?"întreabă, iar eu mă joc nervoasă cu degetele în poală.

Nu că nu am încredere în el, are un sigiliu la urma urmei, doar că nu vreau să mă creadă stupidă pentru ce aveam să-i spun.

,,Voiam să vorbim."

Mă privește câteva momente, apoi privirea i se aprinde imediat, în semn că înțelege.

,,Oh!Ce s-a mai întâmplat?"întreabă imediat, sorbind din shake.

,,E o poveste lungă..."mormăi cu fața în palme, încercând să mă decid cu ce să încep.

Desigur, mi-a luat câteva secunde, dar odată ce am început să-i povestesc nu m-am mai oprit până la sfârșit.

,,Și?"întreabă, ceea ce mă exasperează.

,,Ce și?"

,,Și ce ai de gând să faci?"

Oftez prelung, trântindu-mi fruntea de masă.

,,Habar n-am."îmi ridic capul pentru a-l putea privi.,,Tu ce crezi că ar trebui să fac?"

El doar scutură din cap, luând o gură plină de legume și mestecându-le rapid.

,,Oh, nu o să-ți spun!Pentru că atunci îți voi influența alegerea.E decizia ta.Trebuie să te hotărăști de una singură."

,,Minunat."mormăi, lăsându-mi bărbia în mână.

,,Hey, nu trebuie să disperi.Trebuie doar să cauți înăuntrul tău și să descoperi ce vrei.Va fii nevoie de puțină muncă cu tine însăți...Să te concentrezi pe tine în prezența lui, ca să înțelegi ce este bine de făcut."

,,Și cum naiba voi face asta?"îmi arunc brațele în aer și el chicotește scurt.

,,Asta depinde de tine, spintecătoareo."îmi face cu ochiul și îmi dau ochii peste cap la porecla deloc originală sau interesantă.

,,Mda.Mulțumesc, omule."își îngustează ochii la ironia mea, ceea ce mă face să rânjesc, mulțumită că am întors roata poreclelor stupide.,,A fost minunat să stau de vorbă cu tine, serios, dar acum te voi lăsa să mănânci restul cinei tale în tihnă."