Novicea

CINCIZECI ȘI PATRU-MAJORĂ

Clipesc apăsat de câteva ori, apoi încep să mă foiesc în încercarea de a reface contactul cu realitatea.Imediat ce privirea mi-e clară, privesc în doi ochi negri ca noaptea, atât de drăgăstoși ca întotdeauna și pe atât de zâmbitori precum și buzele lui.

,,Salut."șoptesc, zâmbindu-i înapoi, iar el lărgește zâmbetul și mai tare.

Trecusem de mult peste ciudățelul lui obicei de a mă privi dormind.Mă sărută apăsat de mai multe ori, făcându-mă să chicotesc scurt.Chiar voiam să fac o remarcă despre binedispunerea lui surprinzătoare, când mă pupă pe vârful nasului.

,,La mulți ani."îmi spune pe acel ton calm și aproape șoptit al lui, iar eu îl privesc surprinsă.

Abia după câteva momente mi-am dat seama că are dreptate și că, într-adevăr, era ziua mea.El chicotește scurt.

,,Ai uitat?"întreabă, iar eu îmi dau ochii peste cap.

,,Nu, desigur că n-am uitat când e ziua mea!...Doar data de astăzi."zic mai încet, dar mai mult ca sigur m-a auzit.

Am râs scurt ambii, apoi el m-a lipit mai tare de el.

,,Și?Ce vrei să faci astăzi?"ridic din umeri, jucându-mă cu șuvițele părului lui.

,,Habar n-am.Probabil voi pierde vre-."și mă blochez.

Abia atunci am observat inelul de pe degetul meu, o bandă de argint, cu gravuri negre pe toată suprafața.Probabil mi-l strecurase pe deget când încă dormeam.El zâmbește și mai larg când observă cum îl analizez.

,,Îți place?"

Îmi ridic ochii de la inel la el, încă surprinsă.

,,D-da!Dimitri, nu trebuia să te deranjezi!"încep, iar el chicotește scurt.

,,Nu m-am deranjat deloc, chiar."îmi dă șuvițele de păr din față.,,Este un inel care este în familia mea de generații întregi...unul din 12.Tatăl meu ne-a dat fiecăruia unul, iar când avem să murim, se vor întoarce în cutia lor și vor trece la următoarea generație."îmi ia mâna și îmi indică liniile frânte de pe bandă.,,Acesta este simbolul războinicilor.Reprezintă forță, loialitate, dedicație și tradiție."își mută apoi degetul pe simbolul din centru.,,Iar acesta semnifică protecție împotriva blestemelor, relelor, maleficului."

Îl priveam stupefiată cum explica totul cu un aer aparte, de parcă inelul era mult mai mult decât o simplă moștenire de la strămoși.

,,Se zice că strămoșul nostru le-a făcut pentru cei 12 fii ai săi, considerându-i un număr sfânt și după cei 12 arhangheli.Au fost gata înaintea primei răscoale împotriva Sângeroșilor și a fost ca un jurământ de-al fiilor de a se întoarce mereu după o luptă.De atunci au reprezentat mica fărâmă dusă de-acasă pe câmpul de luptă pentru membrii familiei noastre."își ia ochii de la inel și mă privește protector.

,,Dimitri...nu-l pot accepta!"îmi scutur capul, sărind în șezut, iar el se ridică după mine și-mi cuprinde mâinile într-ale lui.

,,Te rog.Asta ar fi promisiunea ta că vei trăi pentru mine."

Înainte să-mi dau seama, inima îmi tropăia deja nebună în piept.Nici dacă aș fi aflat că toții strigoii din Lume au fost exterminați n-aș fi mai fericită.

,,Ești sigur că familia ta nu va avea nimic împotrivă cu asta?"

,,Nu-mi pasă.Eu vreau ca tu să-l ai."îmi mângâie obrajii cu blândețe și eu atunci îi sar într-o îmbrățișare, urmând să-l acopăr cu o ploaie de săruturi.

,,Îți promit că mă voi întoarce mereu acasă."îi zic în timp ce-mi așez mâna cu inelul în dreptul inimii lui.

Zâmbește, sprijinindu-și fruntea de a mea și imitându-mi gestul.