Novicea

PATRUZECI ȘI DOI-DANSUL

Petrecerea începuse deja de ceva vreme, noi distrându-ne pe cinste.Am mers să o caut pe Bree, care dispăruse pe undeva cu un tip, dar nu am avut prea multe șanse.Și chiar când eram gata să mă întorc la grupul meu, care continua să danseze pe melodia care abia începuse, o palmă o cuprinde pe a mea şi mă răsuceşte cu fața spre un alt chip mascat.

,,Ador melodia asta!"spune cu acel glas catifelat al său, aşezându-şi o palmă pe talia mea şi începând să ne legene pe ritmul lent.

Şi nici măcar nu a fost nevoie să îi aud glasul ca să ştiu, fără pic de ezitare, cine era.Dar asta nu îmi diminua nicio clipă surprinderea.

,,Credeam că ai spus că dansurile nu sunt genul tău."îi spun în timp ce trupurile ne sunt lipite într-un mod de-a dreptul amețitor.

Şi, deşi eram în cea mai periculoasă poziție existentă, care erau şansele să fim recunoscuți?

,,Asta nu s-a schimbat."îmi răspunde, la fel de senin.

Pe buze chiar îi juca o umbră de zâmbet mic în timp ce lăsa o distanță minimă între chipurile noastre.

,,Şi ce te-a adus aici, atunci?"

,,Tu."răspunde scurt, apoi îmi apropie talia mai tare de trupul lui.,,Te-am văzut când veneai în coace și am știut că trebuie să dansez cu tine."

Zâmbesc strâmb, aproape tristă.

,,Deci am doar 3 minute cu tine?"

,,Ai trei minute să fii cine vrei."

,,Şi dacă ne va descoperi cineva?"

El ridică din umeri şi mă răsuceşte, doar ca să mă aducă imediat înapoi.

,,Nu are ce să ne facă.Acum sunt doar un bărbat norocos.Până la urmă, domnişoara în roşu dansează cu mine."repetă versurile melodiei care abia se cântaseră, iar eu pufnesc scurt.

,,Să înțeleg că nici melodia nu este o coincidență?"

El zâmbeşte ceva mai tare, într-un colț de gură.

,,Mintea ageră, ca de obicei."

De data asta aproape am izbucnit într-un râs isteric, crezând că încep să o iau razna, ştiind cât de scurt avea să fie acest moment incredibil.Avea dreptate:acum nu mai eram Jurat Dimitri Yablokov şi simpla studentă Anastasia Young.Eram doar o puştoaică şi bărbatul iubit, dansând pe o melodie veche, la un bal mascat.Aşa că am spart orice barieră lăsată între noi şi mi-am sprijinit trupul şi mai mult de al lui, lăsându-mi capul pe pieptul său.Pare luat prin surprindere, căci se încordează, dar doar preț de câteva clipe, pentru că imediat îşi încolăceşte brațul în jurul taliei mele, trăgându-mă chiar mai aproape, dacă asta era măcar posibil.Şi, mult prea rapid pentru a gusta cu adevărat dulceața momentului, cântecul ia sfârşit.El dă să se depărteze, însă nu îi dau voie, strângându-i sacoul în pumni şi lipindu-mă şi mai mult de el.

,,Încă un dans.Te rog.Doar unul şi gata, după care ne reîntoarcem la viețile noastre."

Îi ia câteva secunde, dar într-un final începe să se legene pe ritmurile lente ale muzicii.La un moment dat îi simt respirația fierbinte peste urechea mea.

,,Astea sunt viețile noastre, Anya.Suntem noi doi, doar că lumea din jur ne vede diferit.Indiferent dacă suntem la antrenamente, ori dacă ne intersectăm întâmplător pe coridoare, dacă dansăm în mijlocul unei mulțimi, pretinzând că suntem nişte necunoscuți, ori dacă suntem pe terenul de luptă, înfruntând strigoi...Tu eşti aceeaşi pentru mine."